Experiența unei mămici: ”În cazul meu, anestezia epidurală nu a funcționat”

Acest tip de anestezie este solicitat de mai mult de 50% dintre femeile care se pregătesc să nască. Anestezia epidurală este cea mai des întâlnită metodă de diminuare a durerilor din travaliu. Chiar și așa, în unele cazuri (9-12%) eficacitatea ei este zero.

O mamă care a trăit pe pielea ei acest lucru, și-a împărtășit povestea online, astfel încât, și alte mămici să știe la ce să se aștepte.

Mi-am spus că dacă durerea va deveni insuportabilă, o să apelez la epidurală. În plus, auzisem câteva povești cu femei care au născut natural fără anestezie, însă suspectam că s-ar putea ca eu să nu fiu una din ele.

Cu o lună înainte de data programată pentru naștere mi s-a rupt apa. Eu și soțul meu am mers la spital imediat. Contracțiile încă nu începuseră, așa că mi s-a indus travaliul. Pentru următoarele ore stăteam dezbrăcată la duș, în timp ce soțul meu stătea într-un colt și mă păzea, citind ziarul. Când prima contracție a lovit, a sărit spre mine și m-a ținut de mână. Însă puțin aveam să știu că ceea ce tocmai simțisem era cea mai blândă dintre contracții.

Venise momentul să mi se administraze epidurala și mă simțeam de parcă nicicând nu primisem o veste mai bună. Eram suficient de coerentă încât să îmi aduc aminte că trebuie să stau nemișcată atunci când acul va fi introdus în coloana mea.

Pentru câteva clipe, durerea acului care îmi pătrundea în coloană rivaliza cu durerea de la contracții. Apoi mi-am dat seama că s-a întâmplat ceva. Îl auzeam pe medic, cum spunea că mai trebuie făcută o dată.

Nu am aflat nici până acum ce s-a întâmplat. Știu doar că medicul s-a uitat la mine și mi-a spus ceea ce reprezenta cea mai mare teamă a mea: Voi naște fără anestezie. Epidurala nu a prins la mine. Nici măcar un strop.

Ulterior, am aflat că mai multe femei au trecut prin asta. Motivele pentru care epidurala nu funcționează sunt diverse: poziția greșită a cateterului, așteptările pacientei sau chiar rezistența la durere foarte mică.

În următoarele ore am trăit un chin. Am urlat, am strigat de durere, cu lacrimi în ochi îmi rugam soțul să facă ceva, să îmi treacă durerea. Fetița mea se lăsa așteptată. De fiecare dată când soțul meu îmi spunea că îi vede capul, căpșorul ei dispărea din nou.

Medicul a decis să îmi facă o epiziotomie. Nu mă încânta să fiu tăiată, însă în acel moment nu mai conta. Cu doar 10 minute înainte de miezul nopții, fiica noastră perfectă a venit pe lume...

Sursa