Experiența unei mame: ”Medicii m-au făcut să simt din plin depresia postnatală”

Chiar dacă pentru o bună parte din mame sau în general femei depresia postnatală pare a fi un mit sau o stare născocită de lăuze, se pare că în realitate lucrurile stau cu totul altfel. Dovadă ar fi poveștile sau experiențele unor mămici care n-au făcut față presiunii și au cedat. Factorii care declanșează aceste stări de anxietate sunt absolut diferiți, de la caz la caz. În continuare, vă prezentăm povestea unei proaspete mămici care a ajuns în stare depresivă după naștere din cauza comportamentului neadecvat al medicilor. Din motive lesne de înțeles, femeia a dorit să-și păstreze anonimatul.

”Am născut normal, la termen, iar echipa medicală care m-a asistat la naștere a fost de nota 20. Nu credeam în depresia postpartum, mi se părea o nascocire. Numai că eu am simțit-o din plin și s-a instalat fix in spital, ”cu ajutorul” cadrelor medicale, și aici mă refer la neonatologi.

Pe lângă faptul că nu îmi explicau pe îndelete cum să atașez copilul la sân, veneau asistentele și își dădeau cu părerea despre cât lapte am sau dacă am sau n-am… mă bulversau, mi se părea că nu sunt capabilă să am grijă de copil.

Fetița, suspectată de talasemie

Celelalte mame din salon născuseră toate prin cezariană și mă priveau puțin suspect, vorbeau între ele, iar când le ceream câte un sfat mă ignorau total. Ceea ce nu știau ele (probabil că de aceea m-au exclus din grup) este că și eu am fost programată la cezariană, dar mi-a venit rândul mai devreme.

Apogeul l-am atins în a treia zi după naștere, în ziua în care trebuia să ies din spital. Neonatoloaga a intrat val vartej în salon, nu s-a prezentat, s-a uitat puțin la copil și a plecat. Pur și simplu nu mi-am dat seama dacă este doctor sau asistentă, acum toate arată la fel. A trimis o asistentă după o oră să-mi spună că nu ies din spital pentru că bebelușa e prea albă și blondă. Oricum, mă întrebau în continuu cu cine seamană așa blonda și îmi spuneau că e cam albă.

Ginecologul m-a întrebat dacă am fost atentă cu neonatologul

Mi-au luat copilul, i-au facut ecografie transfontanelară și mi-au spus că are un mic șănțuleț pe creier, scizură interemisferică. Am început să plâng și, în acest timp, a venit și ginecologul la control să vadă cum mă simt. I-am povestit și m-a întrebat dacă am fost atentă cu doamna doctor.

După ce am fost atentă cu doamna doctor, la o jumătate de oră am plecat din spital. Problema este că, odata ajunsă acasă n-am uitat nici de talasemie, nici de șănțulețul de la creier. Analizele de sânge făcute în ziua externării au arătat că nu are talasemie, dar ecografie transfontanelara se face abia la 3 luni.

Trei luni de chin

Trei luni în care n-am dormit, am luat sedative, am pierdut lactația încă de la trei săptămâni de după naștere, am slăbit, plângeam, mă gândeam în continuu la ce e mai rău, la cât sunt de vinovată pentru ce ar putea avea bebe, mă gândeam la ce o să fac după ce voi afla diagnosticul.

După trei luni am făcut ecografia cu inima cât un purice și cu lacrimi în ochi. Când doctorul mi-a zis că măsuratorile se află în parametri normali, am izbucnit în plâns.  Doctorul m-a întrebat cine m-a speriat așa…

Așadar, pentru o mamă aflată la prima naștere, și nu numai, fiți mai blânde, mai empatice. O femeie lăuza ia de bună orice vorbă, mai ales despre copilul ei”., a scris femeia în mesajul ei.