Vă întrebați de ce nu sunteți fericită după nașterea bebelușului? Traiți senzația de copleșeală? E posibil să suferiți de o depresie după nașterea copilului. Depresia poate fi tratată. Este bine să apelați la ajutor. Primul pas e să vorbiți despre depresie. 

Depresia postnatală: semne îngrijorătoare și cum să o înfrunți

Pentru a sensibiliza tinerele mămici, Biroul Organizației Mondiale a Sănătății în Republica Moldova a lansat un filmuleț despre depresia postnatală.

Multe femei prezintă simptome afective în perioada denumită postpartum, la 4-6 săptămâni după naştere. Cel mai frecvent este vorba despre depresia tranzitorie postnatală („baby blues”), care apare la 2-3 zile după naştere şi care este caracterizată prin labilitate afectivă, tristeţe, iritabilitate, plâns nemotivat.

Se crede că aceasta ar fi rezultatul variaţiilor rapide ale nivelurilor hormonale, stresului legat de naştere şi conştientizării responsabilităţilor pe care le presupune maternitatea. Dacă aceste simptome nu dispar după două săptămâni, ele ar putea reprezenta debutul unei depresii majore postpartum.

Depresia postnatală, numită şi depresie postpartum, este mai puţin frecventă (aproximativ 10-15% dintre mame), dar mai severă şi mai îndelungată decât depresia tranzitorie postnatală.

Principalele simptome

  • sentimentul de tristeţe în cea mai mare parte a timpului
  • anxietate
  • oboseală, chiar şi atunci când somnul este suficient
  • dificultăţi de concentrare
  • incapacitatea de a se bucura de viaţă, de a privi în viitor
  • sentimente de inutilitate, de eşec sau vinovăţie
  • îndoieli şi îngrijorări legate de abilitatea de a îngriji copilul sau lipsa de interes faţă de copil
  • frica de a nu-i face rău copilului
  • uneori chiar idei suicidare.

De asemenea, pot să apară simptome fizice (insomnie sau somnolenţă, poftă de mâncare scăzută sau exagerată, dorinţă sexuală scăzută, dureri difuze).

Cauze

Instalarea depresiei postnatale nu înseamnă că mama respectivă nu îşi doreşte sau nu îşi iubeşte copilul. Nu a fost identificată o cauză clară, însă există o serie de factori care pot creşte riscul de depresie după naştere. Aceştia sunt:

  • travaliul dificil
  • modificările hormonale
  • existenţa unui episod depresiv în trecut sau existenţa unei tulburări afective la rudele de gradul I
  • retrăirea unei pierderi anterioare
  • un bebeluş mai solicitant (inclusiv naşterea unui copil care prezintă un handicap sau o infirmitate, naşterea înainte de termen sau naşterea unui copil care necesită tratament într-o secţie de îngrijiri speciale)
  • probleme în relaţiile de familie (probleme maritale, sentimentul că partenerul nu este suportiv, lipsa unei persoane de încredere, o relaţie deficitară cu propria mamă)
  • probleme sociale (şomaj, lipsa resurselor financiare, schimbarea locuinţei, mai ales dacă acest lucru presupune mutarea la distanţă de familie şi de prieteni, renunţarea la carieră pentru creşterea copilului).

Depresia postnatală: semne îngrijorătoare și cum să o înfrunți

Tratament

Diagnosticul şi tratamentul precoce al depresiei postpartum sunt importante din mai multe motive: impactul negativ asupra dezvoltării cognitive şi emoţionale a copilului, riscul de suicid şi suferinţa pe care o determină la nivelul întregii familii.

Principalele tratamente pentru depresia postpartum sunt psihoterapia şi medicaţia. În unele cazuri poate fi necesară spitalizarea. Dacă se are în vedere tratamentul medicamentos, este important de ştiut faptul că efectele nu apar imediat după începerea tratamentului. Medicamentele antidepresive trec în laptele matern, aşa că este recomandat ca acest aspect să fie discutat cu medicul curant şi ca tratamentul să fie administrat conform indicaţiilor acestuia.

Rolul familiei şi al prietenilor

Este indicat ca membrii familiei şi prietenii să ştie că depresia postnatală este o afecţiune clinică care trebuie privită cu seriozitate. Încurajarea şi susţinerea din partea lor pot fi foarte  utile în procesul de recuperare. Este important ca mama să primească asigurări că depresia nu este din vina sa şi că nu reprezintă un semn de slăbiciune.

Dacă mama depresivă se teme să rămână singură cu copilul, membrii familiei şi prietenii pot face cu rândul, astfel încât ea să fie tot timpul împreună cu o persoană de încredere.
Poate fi de mare ajutor preluarea sarcinilor din gospodărie de către o altă persoană – însă numai dacă mama este de acord cu acest lucru.

Şi taţii pot face depresie după naşterea unui copil, iar sprijinirea lor în această perioadă este la fel de importantă, atât pentru binele lor, cât şi al întregii familii.

Prevenire

Adesea, simptomele depresive sunt catalogate ca fiind normale în cazul femeilor care au născut recent. Este important ca femeile care au avut episoade depresive în trecut sau care prezintă factori de risc pentru depresie să discute acest aspect cu medicul înainte de a rămâne însărcinate sau pe parcursul sarcinii. De asemenea, ar trebui ca toate proaspetele mame să fie evaluate pentru identificarea depresiei.

Depresia postnatală: semne îngrijorătoare și cum să o înfrunți

Efectele depresiei postpartum asupra copilului

În această perioadă de apropiere emoţională şi fizică, bebeluşii pot fi foarte sensibili la modificările de dispoziţie ale mamei. Ei au nevoie de mult ajutor pentru a-şi gestiona experienţele şi sentimentele. Un copil care nu primeşte nicio reacţie sau nu primeşte imediat răspunsul adecvat poate percepe comportamentul mamei ca fiind unul de respingere.

Mamei îi este greu să răspundă la suferinţa sau frica bebeluşului atunci când ea însăşi suferă şi se teme. Mai târziu, aceasta poate duce la probleme de comportament, de relaţionare, întârziere în dezvoltare, depresie şi anxietate la copil.

Ce pot face cei din jur pentru a ajuta mama și copilul?

În această situaţie, ceilalţi adulţi importanţi din jurul copilului îi pot oferi acestuia dragostea, atenţia şi îngrijirea esenţiale pentru o dezvoltare normală în plan afectiv, cognitiv şi interpersonal.
S-a demonstrat că tratamentul eficient şi precoce al depresiei mamei determină o evoluţie net îmbunătăţită a copilului. Pe de altă parte, rămasă netratată, această problemă poate determina suferinţa semnificativă a întregii familii şi poate reprezenta un pericol în cazul în care mama se gândeşte să îşi facă rău sau să îi facă rău copilului.

Sursa: mindcare.ro