Cum decurge și cât durează o naștere prin cezariană. Află ce se întâmplă în timpul acestei operații

Ai trecut printr-o naștere prin cezariană şi ai vrea să ştii ce s-a întâmplat exact în timpul operației? Sau ți-ai făcut deja o programare la cezariană şi vrei să afli totul despre această intervenție, chiar dacă nu vei simți şi nu vei vedea nimic în timpul operației?

Următoarele informații descriu efectiv procedura chirurgicală de scoatere a copilului printr-o incizie făcută în peretele abdominal inferior. Acesta este cel mai comun tip de naștere prin cezariană care se efectuează în prezent.

Incizia care se face la naștere prin cezariană

Prima tăietură se face prin piele, orizontal, în dreptul segmentului uterin inferior. Incizia de obicei este de aproximativ 15 până la 20 cm. Aceasta incizie expune muşchii abdominali, care sunt doi muşchi lungi, aşezați vertical, care se întind de la osul pubian până la stern.

Muşchii abdominali se întâlnesc în mijlocul burții femeii. În mod normal, aceşti muşchi se separă uşor în timpul sarcinii.

Muşchii abdominali sunt uşor traşi de medic de fiecare parte a corpului femeii. Această acțiune expune vezica, care este poziționată inferior, în fața uterului. Vezica urinară este îndepărtată cu un instrument numit retractor, iar apoi segmentul inferior al uterului poate fi vizualizat în întregime de medicul care te operează.

În acest punct, o incizie de 10 – 12 cm este efectuată orizontal, pe segmentul inferior al uterului (de obicei similar cu incizia prin piele). Când se întâmplă acest lucru, lichidul amniotic din jurul copilului țâşneşte afară. Asistentele vor folosi un tub de aspirare pentru a colecta acest lichid. Sunetul este similar cu al unui aspirator sau al unei căzi care se goleşte de apă.

După ce incizia este făcută în uter, umărul copilului (sau partea inferioară a spatelui, dacă copilul este în poziție pelviană), poate fi observat clar.

Cum este extras copilul

Capul copilului (în cazul în care naşterea are loc la termen, iar capul este aşezat în jos) se află, de obicei, un pic mai jos decât incizia, înfipt în pelvisul femeii. În cazul în care poziția copilul este pelviană, fundul este cel care este amplasat în pelvis.

Medicul îşi foloseşte fie mâinile, fie un forceps (forcepsul nu este folosit pe fundul unui copil dacă se află într-o poziție pelviană; în acest caz, sunt folosite mâinile), pentru a scoate prin incizie capul copilului (sau fundul, după caz) din pelvisul femeii. Acest lucru poate necesita o mică presiune şi mişcare din partea medicului, lucru pe care, foarte probabil, femeia îl simte dacă este sub anestezie totală. Uneori patul de operație este înclinat cu “capul în jos”, pentru a-i uşura chirurgului capacitatea de a ridica capul (sau fundul) copilului, în afara bazinului femeii.

Cât durează operația de cezariană

Odată ce capul a ieşit afară, chirurgul sau asistentul aspiră orice fluid din nasul şi gura copilului, mai ales dacă există meconiu în lichidul amniotic. Ulterior, restul corpului este tras în sus, în afara uterului, definitivând procesul de naştere.

Momentul în care corpul copilului părăseşte în întregime uterul este consemnat drept ora efectivă a naşterii.

De la prima incizie până la naştere nu trec, de regulă, mai mult de cinci minute. În cazul în care copilul este bine şi sănătos, chirurgul îl poate ridica deasupra ecranului de pânză, pentru ca mămica şi partenerul său, în cazul în care acesta a însoțit-o în sala de operații, să îl vadă.

Cordonul ombilical este clampat şi tăiat de medic, iar apoi copilul este preluat de medicul nenatolog.

Îndepărtarea placentei

Odată ce copilul se naşte şi se clampeaza cordonul ombilical, micuțul este înmânat moaşei, iar chirurgul continuă să îşi vadă de treabă mai departe, pentru a scoate şi placenta.

În acelaşi timp, în această etapă de naștere prin cezariană, anestezistul îi administrează femeii, prin perfuzie, un medicament sintetic bazat pe hormonul numit oxitocină. Acesta ajută uterul să se contracte şi să stabilizeze sângerarea. Este vorba despre acelaşi medicament care se administrează uneori prin injecție în timpul unei naşteri naturale.

Placenta este livrată fie trăgând uşor cordonul (prin incizia făcută la naştere), fie prin introducerea uneia din mâinile chirurgului în uterul femeii pentru a “mătura” placenta de pe peretele uterului, proces numit “îndepărtare manuală”.

După ce este eliminată, placenta este considerată reziduală, astfel cu după ce este verificată de medic şi plasată într-o pungă de plastic, va fi arsă împreună cu celelate reziduuri contaminate cu sânge din spital.

Cum se coase uterul

După ce placenta este expulzată, chirurgul închide incizia în straturi.

Mai întâi este cusut uterul femeii prin cusătură intradermică – fire pe care organismul le dizolvă singur (uterul este de multe ori scos din abdomenul femeii pentru a face acest lucru). Apoi, uterul este repoziționat, iar muşchii abdominali sunt capabili să revină în locul lor inițial, deasupra uterului. Stratul de grăsime de-a lungul muşchilor este apoi cusut tot cu fire ce se dizolvă în organism, înainte de a fi cusută pielea.

Pielea este cusută fie cu fire ce pot fi vizibile pe piele, fie printr-o cusătură continuă, sub piele (aici se poate alege între o sutură intradermică sau copci ce vor trebui îndepărtate la un anumit moment dat). Cele două capete ale cusăturii continue sunt scoase în afara pielii şi înnodate în mijlocul liniei de incizie, pentru a preveni dispariția sub piele.

Cât durează coaserea uterului

Unii chirurgi vor insera o drenă prin rana indusă de incizie, pe măsură ce realizează cusăturile. Drena în cauză este un tub mic de plastic, de aproximativ 5-7 milimetri, care este poziționat sub piele şi are rolul de a scurge cantitățile mici de sânge în exces, care s-ar putea colecta sub incizie după operație.

De obicei, se scurg între 50 şi 100 ml. Capătul drenei este ataşat la o pungă sau container de plastic care colectează sângele. Drena va fi îndepărtată după o zi sau două de la operația de naștere prin cezariană, sau în momentul în care chirurgul consideră că s-au diminuat scurgerile.

Întreg procesul de coasere durează aproximativ o jumătate de oră sau puțin mai mult.

Copilul este, de obicei, transportat într-un incubator, cântărit şi măsurat, îi este luată temperatura, apoi este spălat şi îmbrăcat.