Auzim foarte des despre boli genetice și despre transmiterea genetică a unor boli, din generație în generație. Cercetătorii au descoperit că dacă un copil suferă de diabet, cancer sau probleme de inimă, acestea ar putea fi moștenite de la tata sau chiar de la bunic.
În ultimii ani, oamenii de știință au descoperit că în afară de cauzele ce țin direct de copil, dezvoltarea acestuia poate fi influențată de experiența tatălui sau a bunicului cu privire la stilul alimentar, consumul de medicamente, expunerea la produse toxice și chiar expunerea la stres.
Însă, în ciuda unui deceniu de cercetări a acestei probleme, medicii nu au reușit să înțeleagă prea multe despre cum sunt transmise aceste informații despre stilul de viață al tatălui sau al bunicului la copil.
Proteine care transmit informații genetice
Cercetătorii de la Universitatea McGill, Canada consideră că au descoperit o parte cheie a acestui puzzle. Ei spun că proteinele, cunoscute sub numele de histone (care nu au atras prea multă atenție până acum), ar putea juca un rol crucial în acest proces.
Ei cred că această descoperire, care a fost descrisă într-un articol al publicației Science, are potențialul de a schimba profund modul de înțelegere asupra căilor prin care sunt moștenite aceste lucruri. Aceasta deoarece, oamenii de știință au arătat că există ceva exterior ADN-ului care are un rol important în transmiterea informațiilor genetice, în general, și poate determina dacă copilul sau nepotul cuiva va fi sănătos sau nu.
Proteine histonice în spermă
În trecut, mulți dintre cercetătorii acestui domeniu, domeniul epigeneticii, și-au focusat atenția asupra unui proces la care participă ADN-ul și anumite molecule (cunoscute și sub denumirea grupuri de metil ) care se atașează la ADN și acționează ca un comutator al expresiilor specifice genelor.
Cercetătorii au fost curioși să afle dacă proteinele histonice ar putea avea rol în transmiterea informațiilor ereditare de la tată la copil, deoarece acestea sunt o parte din conținutul spermei transmise la mamă în momentul fertilizării.
Proteinele histonice sunt diferite de ADN-ul nostru, deși acestea două se combină pe durata formării celulelor, acționând ca o bobină în jurul căreia se mișcă ADN-ul.
Așadar, pentru a-și testa teoria conform căreia proteinele histonice ocupă un rol în dezvoltarea embrionului, oamenii de știință au creat șoareci în care au modificat puțin informațiile biochimice ale histonicelor pe durata formării celulei, iar apoi au constatat rezultatele (este ca și cum ai pune o așchie de lemn într-o bobină de ață și ai vedea apoi cum afectează aceasta modul în care ața se înfășoară în jurul bobinei).
O generație mai târziu
Apoi au studiat efectele asupra copilului. Au descoperit consecințele grave asupra copilului, atât în dezvoltarea acestuia, un exemplu este predispunerea la malformații congenitale și formarea anormală a scheletului osos, cât și la supraviețuirea lui de zi cu zi.
Cel mai surprinzător lucru aflat este că aceste efecte pot fi văzute chiar și doua generații mai târziu.
“Când am văzut rata de supraviețuire a generațiilor în scădere și anomaliile de dezvoltare a copiilor, am fost interesați să aflăm motivul, în condițiile în care până atunci nu a crezut nimeni că vinovatul este exterior ADN-ului, o proteină implicată în procesul de transmitere a genei”, a spus Sarah Kimmins de la Universitatea McGill, departamentul de știință a animalelor, și unul dintre conducătorii oficiali ai cercetării.
“Aceste descoperiri sunt remarcabile deoarece indică faptul că și alte informații în afară de ADN sunt implicate în procesul de moștenire a genei. Studiul subliniază rolul critic pe care îl au tații și bunicii în sănătatea copiilor/ nepoților lor. Din moment ce modificările chimice ale proteinelor histonice sunt sensibile la mediul înconjurător, aceste cercetări deschid noi oportunități de cercetare pentru o posibilă prevenire și tratare a bolilor de diferite feluri, ce afectează sănătatea generațiilor viitoare.”, a adăugat Kimmins.