O mamă a trei copii, despre nuditatea în fața copiilor: ”Fetele sunt mai curioase decât băieții”

Mama a două fete minunate și a unui băiat voinic a zis să abordeze un subiect destul de controversat printre părinți, pentru că, până la urmă ”câte bordeie, atâtea obiceie„. În timp ce unii părinți sunt împotriva expunerii corpului gol prin casă în prezența copiilor, afirmând că este un ”grav stres emoțional pentru cei mici”, există și o altă categorie de părinți care susține cu vehemență că nuditatea părinților este un lucru absolut normal și natural și nu ar trebui să-ți fie jenă să te schimbi chiar și în prezența celui mic. Ei bine, mama a trei copii despre care vă povestim astăzi, este adepta practicii mai libertine și a zis să dea câteva exemple din propria experiență.

”Când sunt mici până-n 3 ani, copiii nu înțeleg decât că, o dată scăpați de scutece, fac pipi și caca la wc sub ochii bucuroși ai părinților că le crește puiul. Cel mult intră în conversație fraza “ești fetiță ca mami, tati face pipi altfel”. Deci noi, adulții, avem 3 ani de nuditate fără stres, fără panică… că ”vai! Am ieșit din baie fară prosop, crezând că nu s-a trezit copilul și m-a văzut gol!”. Nu încurajez nuditatea permanentă, gen stăm goi și suntem trib sălbatic. Vorbesc despre acele momente neprevăzute, care nu anulează decența firească.

După 3 ani ..hmm.. copiii devin curioși și pricep destule. Ce facem dacă vreau să îmi schimb sutienul și mă prinde băiatul? Mă bag cu totul în șifonier să nu mă vadă în sânii goi și în chiloți? Nu. Mă dezbrac ca tot omul, mă feresc un pic din raza lui vizuală, fără istericale, ignorând curiozitatea lui, fară să-l cert, fară să-l fac și mai curios. Băiatul meu mă vede des imbracandu-mă, dezbracandu-mă, și pe surorile lui la fel. Și niciodată nu a venit la pipăit, la benoclat sau altceva.”, mărturisește femeia.

În același timp, psihologii afirmă că pâna la vârsta de doi ani, este puţin probabil ca un copil să facă diferenţa dacă eşti îmbrăcat sau gol.

După această vârstă, însă, copilul începe să devină conştient de părţile anatomice ale corpului, inclusiv de organele sale intime. ”Întrebarea este dacă şi tu te simţi confortabil atunci când copilul te vede dezbrăcat”, susține psihologul Susanne Ayers Denham.

Cu certitudine, părinții cunosc și faptul că în jurul vârstei de 3,5 – 4 ani, copilul începe să facă diferenţă între corpul tatălui şi cel al mamei. Apoi, mai apare şi curiozitatea, dar şi zecile de întrebări care îţi sunt adresate zilnic, pe diferite subiecte. Un exemplu bun ne dă și mama a trei copii, despre care vă povesteam mai devreme.

”Din umila mea experiență cu cei trei copii ai mei și alții prin jur, am constatat că fetele sunt mai curioase. Băieții nu par să fie la fel de curioși când sunt mici. Fetelor a trebuit să le arăt corpul meu. Treptat. Făceam baie cu ele când erau mici. Ignorau nuditatea în favoarea rățuștelor și păpușilor. Le lăsam să intre în baie când eram în cadă cu spume, încât să știe că nu încalcă cine-știe-ce tabu. Spălatul este un act normal, o necesitate, nu momentul secret al mamei.

La fel și cu tati. El le-a făcut băiță de când le-am născut. Băița cu tati era mereu mai bună decât cu mami. Exista o încredere în legătura asta părintească. Cea mare face 14 ani în curând. Nu se jenează de tati că e fără sutien când trece el pe hol și ea se îmbracă. Și el e discret încât să nu o stânjenească, dar nu se fereste în sensul “ups! Iartă-mă că am privit spre tine!” Până la urmă e copilul lui! Și avem oarecum un raport de egalitate în nuditate între noi încă de când erau mici.

Alergau prin casă goluțe după băiță fără să le cert că le place și că râd una de fundul celeilalte. Și eu mă simt bine mai dezbrăcată. Nu vreau să-i fie rușine copilului de mine. Fără să ne expunem evident, intenționat sau excesiv, totuși nu e o jenă vizuala că stăm în chiloți în casă.”, mai povestește femeia.

Până la urmă, spune ea, copilul care înțelege că și părinții tot același corp au, nu-s ei mai altfel, nu au curiozități despre nuditate și sex. Iar, dacă acest subiect delicat este deschis, părinții ar trebui să fie pregătiți cu toată informația necesară pentru a le explica pe înțelesul lor, în funcție de vârsta pe care o au.