Atunci când un tată sau o mamă se simt copleșiți și nu știu cum să acționeze, ei decid să își asume responsabilitatea și să apeleze la singura muniție care le-a mai rămas: amenințarea cu celălalt părinte. Uneori, când se întâmplă acest lucru, copilul tău poate opri ceea ce face, pentru că nu dorește ca celălalt părinte să afle ce se petrece în acel moment. Există părinți care se ascund unul în spatele celuilalt: „Când va afla tatăl tău...", „Dacă va afla mama” etc. Dar, aceste propoziții nu ar trebui să fie NICIODATĂ niște opțiuni.

Sentimentul de înfrângere

Este posibil ca într-o anumită situație, când nu mai știi ce să mai faci, când simți că nu ai niciun ajutor în fața crizelor copilului tău sau te simți atât de obosit emoțional încât nu reușești să găsești o altă soluție, te concentrezi pe acea frază. Doar pentru a încerca să-l faci pe cel mic să se comporte corect. Îți dai seama că ce ai încercat nu a funcționat și vrei cu disperare să faci copilul să se calmeze sau să facă ceea ce îi ceri tu.

Dar când se întâmplă acest lucru, în loc să te simți ca și cum ai fi repurtat o mică victorie ca părinte, te simți învins și supărat pe tine pentru ceea ce ai spus. Și probabil îți promiți să nu mai spui o astfel de frază niciodată.

Îți știrbești autoritatea

Când îți ameninți copilul cu celălalt părinte îi spui, de fapt, că nu trebuie să te asculte pe tine, că nu ar trebui să se supună persoanei care se află chiar în fața lui. Îi spui că nu tu ai ultimul cuvânt și îți arăți nesiguranța ca tată sau mamă. Îi transmiți că celălalt părinte este șeful și că nu ai aceeași autoritate ca și el.

În acest fel, îl vei face pe celălalt părinte mai puternic doar pentru că nu știi ce să mai faci sau ce să mai spui. Dacă zici lucruri de genul: „Așteaptă că vine tatăl sau mama, ca să afle ce-ai făcut”, copilul tău va afla că ceea ce îi spui tu nu are nicio valoare și va crede că nu ești la fel de valoros ca celălalt părinte. Și va înceta să te mai respecte. Micuțul tău va învăța asta pentru că este ceea ce îi transmiți tu.

Nu ai nevoie de trupe de luptă

Realitatea este că nu ai nevoie de trupe de luptă, nu ai nevoie să lupți. Nu există nimeni mai puternic decât tine, așa că nu trebuie să-ți ameninți copilul spunându-i că celălalt părinte va veni să facă ordine. Chiar dacă nu ai întotdeauna răspunsuri, cel mic nu trebuie să știe asta, are nevoie de disciplină pozitivă. El doar trebuie să știe că mama este la fel de importantă ca și tatăl, și invers.