De multe ori, suntem tentați, mai ales când vine vorba de bunici, ca atunci când copilul refuză să fie îmbrățișat sau pupat, să încercăm noi să-l convingem să ofere aceste dovezi de afecțiune, fiind vorba de buncii lui. E normal, până la urmă. Noi, ca părinți, vom vrea întotdeauna ca lumea să ne vadă copiii așa cum îi știm și îi vedem noi: buni, frumoși, plini de iubire. Să nu uităm, însă, că ei sunt adulți, vor trece peste asta și să nu confundăm pupicii și îmbrățișările cu educația (sau lipsa ei). Până la urmă, nu este o dovadă de proastă creștere dacă nu pupă sau îmbrățișează rudele sau cunoscuții noștri.

Specialiștii în psihologia copilului spun că atunci când îți obligi copilul să renunțe la spațiul lui personal pentru a îmbrățișa, a pupa sau a se lăsa îmbrățișat sau pupat îi spui, de fapt, că nu deține controlul asupra propriului său corp sau asupra a ce i se întâmplă iar gesturile de afecțiune se oferă oricui îi cere, fiindcă așa e firesc, așa e normal. Practic, îi spui că așa trebuie să se poarte ca să câștige, în primul rând, aprecierea ta, ca părinte și apoi a celor din jur, că trebuie să ignore ce simte el și instinctele sale de a păstra o anumită distanță de persoane care nu îi sunt atât de apropiate.

A te purta respectuos cu alții nu înseamnă neapărat să le oferi pupici și îmbrățișări

Nu este o cerință și e absurd să îți obligi copilul să facă așa ceva, câtă vreme pe tine, ca adult, nu te obligă nimeni să pupi sau să îmbrățișezi pe cineva. Copiii au și ei dreptul, ca și noi, să aleagă cui oferă aceste gesturi de afecțiune.

Afecțiunea pentru alte persoane nu se impune cu forța

Afecțiunea se câștigă. Este lipsit de respect față de copilul tău, să îl forțezi să îmbrățișeze sau să pupe pe cineva. Dacă și-ar fi dorit asta, ar fi făcut-o singur, fără să îi spui tu, așa că gândește-te de două ori înainte de a-i cere să facă astfel de gesturi, nu îl folosi ca pe un instrument pentru a produce plăcere altora sau de frica de a nu-i jigni sau a le răni sentimentele. În schimb, gândește-te la sentimentele copilului tău, pentru că prima ta datorie este față de el.