Cum să își descarce energia negativă părinții atunci când sunt înfuriați pe copii?

Cu părere de rău, în unele familii, corecțiile fizice precum bătaia încă sunt o metodă de educație. Și nu în toate cazurile, copiii sunt vinovați sau au făcut ceva atât de grav, încât părinții să își piardă cumpătul. Există situații în care părinții își varsă efectiv nervii pe copii și devin violenți fizic. Și evident, părinții au nevoie de educație, informație, compasiune, ajutor în creșterea copiilor în anumite momente și metode prin care să își mențină starea de bunădispoziție și să-și descarce energia negativă. Despre toate acestea vorbește psihologul și psihoterapeutul Camelia Anca Baciu.

Există situații, contexte, momente în care părinții, copleșiți de poveri, boli, stimuli exteriori etc cedează. Și țipa, amenința, își bat copiii. Scenariul acesta este autentic și face parte din viața…

Potrivit specialistei, parentingul este despre cum să fii în prezența copilului, despre cum tu, părinte, te modelezi și te adaptezi în viața ta și a voastră. E nevoie deci de o autocunoaștere permanentă a ta, ca adult. Să știi cum reacționezi și de ce. Furia și ceea ce numim „ energie” negativă le calmăm, în primul rând, prin respirația conștientă. Care trebuie să devină un obicei.

Metode de calmare pentru părinți

”Sunt multe metode de „descărcare”: număra (cel puțin) până la 10!, fă pași în altă direcție, nu înspre locul unde se afla copilul… poți să ai o repriză de plimbare, de mers rapid, de alergat. Să te bagi sub duș și să lași să-ți curgă apa șuvoi din cap până-n picioare… Să bei 3 guri de apă, înainte să acționezi. (Poate așa înveți să te și hidratezi). Și după aia „să te lansezi” în a-ți beșteli copilul… Și nu uita de umor, nu totul e așa grav și serios cum pare…”, afirmă psihoterapeutul Camelia Anca Baciu.

Stările de nervozitate în relația părinte-copil se pot remedia prin: iertare, scuze, părere de rău, explicații, argumente. Îmbrățișări, lacrimi, afecțiune… Contează mult recunoașterea greșelii și eliberarea într-un fel sau altul, părintele nu trebuie să trăiască cu sentimente de vinovăție în timp…