Cadourile sunt, după cum se ştie, unul dintre limbajele iubirii, iar în relaţiile cu copiii acestea sunt şi un limbaj de educare, de „programare” a viitorului. Cum va creşte micuţul dumneavoastră – darnic sau zgârcit, atent sau indiferent, recunoscător sau cinic – depinde, în mare măsură, de atmosfera din familie, de modul în care membrii acesteia îşi manifestă sentimentele, inclusiv modul în care fac şi primesc cadouri.
Pentru cine este cadoul?
Încercaţi să nu acţionaţi impulsiv, cumpărând din magazine orice v-a căzut cu tronc. Nu vă grăbiţi la casă. Încercaţi să analizaţi: de ce vreţi să dăruiţi acest lucru? Poate că, achiziţionând o păpuşă mare în rochie de gală, vă realizaţi propria dorinţă din copilărie, pe când fiica dumneavoastră visează la o altă păpuşă, pe care o consideraţi cam urâtă?!
Adorăm cumpărăturile de Crăciun şi pentru faptul că, între luminiţe, fulgi şi globuri, ne simţim iarăşi copii şi ne putem face un cadou „copilăresc” – şi acest lucru este minunat! Însă trebuie să ţinem cont de faptul că, de regulă, copiii şi adulţii preferă jucării diferite, unde mai pui că şi gusturile micuţilor s-au schimbat mult pe parcursul anilor.
Pentru ce plătesc?
Deseori, cumpărând un cadou foarte scump, părinţii fac o încercare cam stângace de a compensa lipsa de comunicare cu copilului şi, astfel, de a scăpa de sentimentul de vină. Această metodă poate da rezultate, dacă aveţi de gând să schimbaţi situaţia pe viitor. De exemplu, nu doar să dăruiţi copilului schiuri, ci şi să îl învăţaţi să se dea cu ele. De altfel, copilul se va obişnui foarte repede cu darurile scumpe, va înţelege că nu trebuie să aştepte de la dumneavoastră şi alte lucruri, iar atitudinea şi comportamentul lui vor deveni tot mai pretenţioase.
Pe cine vrem să batem?
Din păcate, rivalitatea între rude nu este un fenomen chiar atât de rar. Uneori situaţia capătă nuanţe groteşti: camera copilului este îndesată cu urşi uriaşi din pluş, lângă brad sunt mormane de cutii, copilul are braţele pline cu bomboane, dar cine a câştigat în acest „concurs pentru cel mai bun dar” nu este clar.
Aţi putea încerca să folosiţi, în comunicarea cu rudele, aceleaşi cunoştinţe şi abilităţi pe care le folosiţi în relaţiile cu micuţii foarte sensibile. Puteţi pregăti din timp o listă de cadouri şi le puteţi propune o ieşire împreună la magazin pentru alegerea cadourilor.
Ce vrea copilul?
Nu veţi putea niciodată evita completamente influenţa reclamei asupra alegerii copilului, dar, după cum probabil aţi observat, preferinţele copiilor se schimbă foarte repede. Ieri micuţul dumneavoastră vroia neapărat un transformer, dar astăzi nu îşi mai aminteşte de el, pentru că a văzut, la ziua de naştere a verişorului, o supermaşină… Desigur, trebuie să ţineţi cont de gusturile copilului la alegerea cadoului, dar este la fel de important să participaţi la formarea şi dezvoltarea acestora.
În decursul anului notaţi toate dorinţele copilului (chiar şi pe cele mai ciudate şi greu de realizat) într-un carneţel special – aceasta este, apropo, o metodă foarte bună de a manifesta respect faţă de micuţ şi de a-i distrage atenţia în magazinul de jucării, atunci când vrea să obţină ceva imediat. Cu vreo două săptămâni înainte de sărbătoare recitiţi şi discutaţi împreună lista.
Aşteptarea sărbătorii este o parte a magiei de sărbători. Copiii ai căror dorinţe se execută imediat sau chiar se previn sunt lipsiţi de posibilitatea de a învăţa să viseze, să îşi planifice viitorul, să îşi dezvolte voinţa şi imaginaţia. Nu vă miraţi dacă, după câteva ore de joacă cu noua păpuşă sau maşinuţă, micuţul va pierde interesul faţă de aceasta. Străduiţi-vă să nu insistaţi prea mult, să nu repetaţi copilului: „Nu, nu ai nevoie de acest lucru!” sau „E prea complicat pentru tine, nu ai să înţelegi”.
Alte limbaje ale iubirii
Un copii foarte mic se va bucura la fel şi de o jucărie mare, şi de una mică, şi de un cadou scump, şi de unul simplu de tot. Cu vârsta şi sub influenţa reclamei şi prietenilor, ei devin tot mai selectivi şi mai pretenţioşi. De aceea sarcina părinţilor, una deloc simplă, dar foarte importantă, este de a-i explica că relaţiile nu se măsoară în cantitatea, cu atât mai puţin valoarea cadourilor.
Un copil care primeşte o mulţime de cadouri crede că este suficient de bun pentru a le merita şi le percepe ca pe o demonstrare a unei iubiri mari-mari. Dar ce va crede dacă următoarea dată va primi mai puţine? Că a devenit mai rău? Că este iubit mai puţin? Educaţia se construieşte pe un sistem de restricţii, iar această regulă este valabilă şi în ceea ce priveşte cadourile. O soluţie bună este instituirea unei tradiţii de familie. De exemplu, Moş Crăciun aduce fiecărui copil unul (maximum două) cadouri, iar ceilalţi găsesc alte metode de a-l felicita pe micuţ. Ei ar putea:
- să aducă în dar un pom de Crăciun şi jucării;
- să decoreze dormitorul de sărbătoare, să îl ajute pe micuţ să facă daruri pentru părinţi;
- să îl invite pe Moş Crăciun şi Alba-ca-Zăpada sau să joace rolurile lor;
- să organizeze o şedinţă foto în costume de carnaval;
- să invite copilul la teatru (la matineu, circ, concert);
- să organizeze pentru el o petrecere cu concursuri, tombole şi cadouri;
- să pregătească tortul lui preferat;
- să contribuie la achiziţionarea mobilei pentru camera copilului, a unui instrument muzical, a unui bilet de călătorie, a unor lecţii particulare etc.
Un cadou pentru… Moş Crăciun!
Cu ajutorul acestui joc puteţi schimba radical reprezentarea copilului despre Anul Nou şi îl puteţi transforma dintr-un consumator şi un spectator pasiv într-un participant activ la evenimente. Inventaţi împreună o poveste despre Moş Crăciun, desenaţi portretul acestuia, faceţi o figurină din aluat şi decoraţi-o. Propuneţi-i să se gândească la o modalitate originală de a-i mulţumi Moşului pentru brazii şi cadourile din anii precedenţi. Foarte probabil îi va plăcea un vitraliu pe geam, pentru că şi Moş Crăciun desenează ornamente pe geamurile îngheţate.
