Copiii mai mici de 3 ani nu ar trebui lăsați la bunici mai mult de 2 săptămâni

Pentru că au un loc de muncă solicitant, pleacă în concediu sau au alte treburi importante de făcut, părinții recurg deseori la decizia de a-și lăsa copiii în grija bunicilor perioade îndelungate. Specialiștii în parenting și psihologii spun că această practică nu este una întocmai benefică pentru copii și le-ar putea provoca suferință și anxietate.

În ceea ce privește copiii mai mari, cu o vârsta de peste 7, 8 ani, ne așteptăm ca ei să înțeleagă că părinții au treabă, au joburi, au lucruri de rezolvat și nu își pot lua concediu o vacanță întreagă pentru a o petrece cu copiii. Și dacă le explicăm că îi lăsăm la bunici, micuții pot înțelege motivul separării.

Din perspectiva teoriei atașamentului, separarea la vârste timpurii – până în trei ani – poate să le creeze suferință.

Psihologul și expertul în parenting Otilia Mantelers explică faptul că bunicii îi pot ajuta pe părinți la creșterea copiilor, doar să nu fie ei figura de atașament principală. În situațiile în care nu avem alternativă și lăsăm copiii mai mici de 3 ani la bunici pe o perioadă mai lungă, pentru ei nu e plăcut, pentru că la acea vârstă au nevoie de mama și de tata, au nevoie de contact fizic cu părinții, mai ales cu mama. Mama e persoana de referință, ea e cea de care are copilul nevoie să îl culce, să îl ia în brațe, să îl aline. O săptămână, două nu este o problemă, însă mai mult de atât poate fi o problemă.

Când vine vorba de copiii mai mari, pe aceștia putem să îi lăsăm la bunici și perioade mai lungi, e în regulă să petreacă, de exemplu, dacă și ei vor, toată vacanța de vară la bunici. Important este să avem și acordul lor sau să își manifeste și ei dorința, nu să fie duși la bunici împotriva voinței lor.