Există o convingere populară conform căreia, copilul trebuie să aibă grupa de sânge a unui dintre părinți. În realitate însă se crede că este o combinație a grupei de sânge a ambilor părinți. De exemplu, dacă mama are 0- și tatăl A +, atunci copilul va avea 0+ sau A-. Deși acest subiect este destul de complicat, este perfect normal ca un copil să nu aibă aceeași grupă de sânge cu părinții lui. Aceasta deoarece, legile geneticii nu funcționează în formă mecanică.
Astfel, diferiți factori acționează în transmiterea grupei de sânge și a RH-ului. Și este necesar să-i cunoaștem, pentru a putea înțelege procesul de determinare a grupei sanguine.
Grupa de sânge a unui copil este determinată de factori genetici. Adică de aspecte ereditare, cum e și în cazul ochilor și părului. Există întotdeauna două gene implicate în organism: gena paternă și gena maternă. Sângele nu face excepție.
Și genele sunt împărțite la rândul lor în poziție dominantă și recesivă. Dominanții sunt cei care e posibil să se repete. În cazul sângelui, genele A și B sunt dominante. 0 este considerat recesiv.
Este important de știut că fiecare grupă sanguină are caracteristici diferite. Celulele roșii din sânge și serul fiecăruia diferă. De aici rezultă patru grupe de sânge: A, B, 0 sau AB.
Fiecare ființă umană posedă caractere dominante și recesive. În ceea ce privește grupa de sânge, variantele sunt următoarele:
Combinația dintre părinți dominanți și recesivi constituie factorul care decide tipul de sânge al copilului. Posibilele combinații moștenite sunt 16. Acestea sunt următoarele: