Uneori, să-ți ignori copilul este cel mai bun lucru pe care îl poți face pentru el

„Ocupă timpul copilului!", aceasta este o adevărată lozincă în parentingul actual. Fiecare parte a zilei trebuie planificată minuțios, astfel încât cei mici să nu aibă nici o clipă de plictiseală. Fie că este vorba de ateliere, cercuri de muzică sau dans, lecții de chitară sau de pictură, meditații, sport sau ieșiri programate cu familia, mulți copii au o zi atât de plină încât seamănă deja izbitor cu o persoană angajată. Un alt trend este acela de a declara că întreaga existență a unei mame trebuie să graviteze numai în jurul copilului. Și sunt destule mămici care se sperie într-atât de avertismentele că atenția insuficientă dăunează copilului, încât renunță la orice altă ocupație și la orice alt rol, în afară de cel de mamă.

Însă atenția exagerată are și ea părțile ei întunecate și efectele ei negative. Îi poate face pe copii să se considere centrul universului, să fie lipsiți de empatie, să rămână imaturi și dependenți, să-și inhibe total creativitatea, de vreme ce este mereu cineva acolo care să le găsească o ocupație și să-i distreze. Realitatea este că a-ți ignora copilul câteodată este nu numai necesar, dar chiar benefic.

Ignorarea planificată a comportamentelor nepotrivite

Ignorarea planificată înseamnă a nu da atenție comportamentelor obraznice sau inadecvate ale copilului, a nu-l privi și a nu-i vorbi când se poartă în acest fel. Ignorarea planificată este o procedură psihologică, menită să diminueze apariția comportamentelor negative ale copilului. De exemplu, dacă în timpul mesei copilul face tot posibilul să deranjeze, ceilalți nu-l mai bagă în seamă și îl exclud din conversație, până își modifică purtarea. Când se potolește, îi poți spune: „Îmi place foarte tare când stai cuminte pe scaun la masă. De ce nu ne povestești ce ai făcut azi la școală (sau în altă parte)?”

Cheia este să dai copilului atenție atunci când se poartă bine, dar să-l ignori complet când se poartă nepotrivit. Menținând constantă această atitudine, poți modela comportamentul copilului tău. Atenția ta este o adevărată recompensă pentru copil. Dacă el observă că obține atenție de câte ori are un anumit tip de comportament, cel mai probabil va repeta acest tip de purtare, Dar, dacă ignori anumite comportamente, este posibil ca ele să apară mult mai rar. Atenția față de comportamentele pozitive duce la mai multe comportamente pozitive, iar ignorarea celor negative, de obicei diminuează apariția respectivelor comportamente. Pentru că atenția ta este o răsplată, câteodată nu contează pentru copil ce tip de atenție primește, ci doar faptul că este băgat în seamă. Chiar și criticismul și disciplincarea sunt preferabile, atunci când concentrează atenția exclusivă a părintelui asupra sa. De aceea, copilul va repeta comportamentele negative, sperând să obțină orice gen de atenție. Descurajarea acestor purtări se poate face doar prin ignorarea lor și evidențierea conduitelor pozitive.

Ignorarea și plictiseala sunt surse ale schimbării

Atunci când copilul se plânge că se plictisește, nu sări imediat în întâmpinarea lui, găsind tu o distracție pentru el. În realitate, ignorându-l, s-ar putea să-i faci un bine, pentru că îl încurajezi să-și folosească propria imaginație. Conform Dr. Theresa Belton, de la East Anglia's School of Education and Lifelong Learning, plictiseala este unul din cei mai buni stimuli ai creativității. 
Motivația este și ea stimulată de plictiseală. „Un copil motivat este cel care începe să caute singur experiențe, nu unul care este protejat la nesfârșit de plictiseală.”, arată Dr. Michael Ungar în revista Psychology Today.

Uneori și tu poți fi centrul universului

Un părinte este în strânsă legătură cu copilul său; dar este, totodată, o ființă umană separată, cu propiile nevoi și vise. A înțelege acest lucru este pentru copil un prim pas spre a învăța empatia. O mamă poate avea și alte pasiuni și interese pe lângă rolul maternal. De asemenea, are prieteni ș persoane cu care vrea să interacționeze. Ca mamă, nu poți sta mereu în așteptare, să îndeplinești toate cererile copilului, în orice moment. Este ideal ca el să înțeleagă că, în unele perioade, părinții pot avea nevoie de un timp numai al lor și că, uneori, atenția lor este solicitată și de alte lucruri. Acest fel de a „ignora” copiii nu este o vină, ci un mod în care ne oferim posibilitatea de a fi noi înșine, în mod integral și autentic.

Când să nu ignori copilul

Chiar dacă aplici ignorarea planificată, pentru modelarea purtării copilului, sunt situații ce nu pot fi ignorate, ca, de exemplu, comportamentele de risc sau situațiile de violență, când copilul tău este agresiv față de alți copii. Când decizi să ignori comportamente ale copilului, este necesar să-i explici înainte de ce faci acest lucru. Îi poți spune: „Te voi ignora până ai să vorbești frumos cu mine (sau până te vei purta frumos).”

În nici un caz nu poți ignora copilul când are nevoie de tine în mod autentic, când sentimentele lui sunt rănite sau se simte complet singur și neajutorat. De asemenea, orice comportament pozitiv al copilului trebuie remarcat și încurajat. Dăruind atenția ta în momentele de bună purtare, te asiguri că acestea vor fi întărite și se vor repeta.

Sursa