”Trebuie să-l strig de 3 ori până îmi răspunde!”: De ce sunt unii copii neatenți și cum rezolvi problema

“Nu ştiu ce e cu copilul ăsta, trebuie să îl strig de 3 ori până îmi răspunde! Uneori mă gândesc dacă nu are vreo problemă cu atenția!”. Observând că micuții lor nu răspund când sunt strigați, nu participă la activitățile de la şcoală sau sunt visători, absenți, părinții încep să se îngrijoreze. Şi o fac pe bună dreptate, pentru că neatenția copilului poate duce la probleme la învățătură, la ruperea contactului cu ceilalți şi chiar la diferite accidente. Dacă şi tu ai un copil neatent, sunt sigură că vrei să afli ce poți face ca să îl ajuți.

Ei bine, în primul rând trebuie să îți dai seama din ce cauză nu se mai poate concentra la o activitate sau la ceilalți. Doar după ce înțelegi de unde apare neatenția vei putea găsi soluțiile potrivite pentru el. În continuare vei găsi principalele cauze care stau la baza lipsei de atenție a copilului. 

Cauze situaționale

Cea mai simplă cauză a neatenției se datorează nu atât copilului, cât sarcinii de lucru pe care acesta o face. Aşa cum adulții au activități preferate şi corvoade, tot aşa şi copiii pot fi complet absorbiți de o activitate, şi complet neatenți în altă situație. Iată care sunt cele mai frecvente situații în care copiii sunt neatenți:

• Activitatea nu este interesantă pentru copil. Atenția voluntară are la bază interesul copilului pentru subiect. În cazul în care acesta lipseşte, copilul nu are de ce să facă eforturi pentru a rămâne atent.
• Activitatea este prea solicitantă pentru copil. În acest caz, lipsa de atenție a copilului este ca un fel de renunțare în fața unei sarcini prea dificile.
• Activitatea este prea facilă pentru copil. Sarcinile monotone, rutiniere, plictisitoare, îl fac pe copil să fie superficial şi neatent.
• Copilul este înconjurat de stimuli distractori. Copiii care îşi fac temele în timp ce se uită la televizor, ascultă muzică sau este gălăgie, cu siguranță sunt mai distraşi în activitatea lor. Cu cât un alt stimul este mai interesant, cu atât şansa ca el să îi distragă atenția copilului este mai mare.

Dacă ai observat că micuțul tău este neatent doar în astfel de situații, soluțiile sunt uşor de găsit: trebuie să modifici activitățile astfel încât să fie mai atractive şi mai adecvate copilului. Dacă însă îți dai seama că micuțul tău este neatent în majoritatea situațiilor, s-ar putea ca problema să provină din cauzele pe care le voi prezenta în continuare.

Cauze ce țin de calitatea atenției voluntare

Dacă la activitățile plăcute suntem atenți în mod spontan, la cele mai neplăcute trebuie să depunem eforturi suplimentare ca să rămânem concentrați. Atenția voluntară se formează în timp, în urma eforturilor repetare de a fi atent. Dacă la 3 ani copiii pot fi atenți într-o activitate maxim 20 de minute, la 4 ani pot să se concentreze 30 de minute, iar de la 7 ani în sus se presupune că pot rămâne atenți chiar şi 50 de minute. Iată care pot fi cauzele neatenției ce țin de copil:

• Copilul nu a avut ocazia să îşi formeze atenția voluntară. Acest lucru se întâmplă fie pentru că a fost neglijat, fie pentru că a avut părinți foarte permisivi, care nu l-au determinat în nici un fel să termine sarcinile de lucru. Şi într-un caz, şi în celălalt, copilul nu este obişnuit să depună efort pentru a rămâne atent.
• Copilul are puțină energie mentală şi oboseşte uşor. Epuizarea rapidă a energiei îl poate face pe copil să își piardă concentrarea după un timp, chiar dacă îi place ceea ce face.
• Copilul are atenția instabilă şi este în permanență distras de stimulii din jur. Cu cât stimulii sunt mai puternici sau mai atrăgători (zgomote puternice, muzica preferată, imaginile de la televizor), cu atât capacitatea de a rămâne concentrat scade.
• Dificultăți în a trece de la o activitate la alta. Unii copii au nevoie de mai mult timp ca să se pregătească de începerea unei noi activități. 
• Tratează informația în ansamblu, fără să se uite la detalii. Unii copii par a nu fi buni observatori ai lumii din jur, privind realitatea oarecum superficial. 

Oricare dintre aceste probleme de atenție se pot diminua în timp, prin răbdare şi efortul susținut de a termina sarcinile de lucru. Dacă micuțul tău nu pare să aibă astfel de dificultăți de atenție şi totuşi este “visător”, este posibil să fie din următoarele cauze:

Cauze emoționale

Dacă un copil care de obicei era atent îşi pierde dintr-o dată capacitatea de concentrare sau devine absent, retras, poate fi un semn că ceva s-a întâmplat în familia lui. Cercetările arată că scăderea dramatică a atenției este primul semn ce indică faptul că micuțul trece printr-o perioadă dificilă din punct de vedere emoțional. De cele mai multe ori, deşi problema este acasă, copilul devine neatent la şcoală, la joacă sau în alte împrejurări.

Cu cât tulburările emoționale sunt mai profunde, cu atât atenția copilului este mai afectată. La copiii mici lipsa de atenție asociată cu agitația permanentă sunt semnele evidente ale unei suferințe emoționale. De asemenea, copiii deseori devin neatenți când se discută lucruri dureroase pentru ei. Se poate observa cum aceștia devin brusc neinteresați şi încep să facă altceva atunci când se ating anumite subiecte sensibile.

În cazul în care lipsa de atenție se datorează problemelor emoționale, lucrurile se complică. Atâta vreme cât copilul suferă, nu va fi capabil să se concentreze pe deplin. Rezolvarea problemelor din familie şi eventual consilierea psihologică îl pot ajuta cu adevărat pe copil.

Cauze neurobiologice

În cazul în care un copil a fost dintotdeauna neatent şi foarte agitat, indiferent de situația în care se află şi indiferent de atmosfera emoțională din jurul lui, este posibil să aibă o tulburare de atenție. Cea mai răspândită dintre aceste tulburări este ADHD-ul, adică Tulburarea hiperkinetică cu deficit de atenție. Chiar dacă în ultima vreme acest termen a intrat în vocabularul comun, totuşi trebuie să ştii că doar psihiatrul este în măsură să îi pună copilului acest diagnostic, în urma unei investigații foarte serioase. Tot psihiatrul poate să îşi dea seama dacă este vorba despre ADHD, sau despre o altă tulburare neurologică. Din păcate ADHD-ul este o boală gravă, care îl influențează pe copil pe termen lung. În cazul în care un copil este diagnosticat cu ADHD, este recomandată atât medicamentația cât şi urmarea unui proces terapeutic.