Plânsul este ultimul indicator al foamei la bebeluși. Ideal este să nu așteptați până când sugarii plâng pentru a-i așeza la sân, ci să aveți în vedere semnalele care preced plânsul. Până să plângă, bebelușii semnalează instinctiv senzația de foame printr-o serie de indicii.

Dacă bebelușii sunt hrăniți de la primele semne de foame:

  • este stimulat fluxul de lapte matern (la copiii alăptați); acesta funcționează pe principiul cererii și ofertei – cu cât copilul suge mai frecvent, cu atât sânul este stimulat să producă mai mult lapte pentru a veni în întâmpinarea nevoii copilului („cererea”)
  • se va evita plânsul de foame, care face mai dificilă hrănirea (copiiii sunt mai agitați, nu sunt cooperanți, nu se pot atașa corect la sân).

În prima etapă, semnalele de foame sunt subtile:

  • copilul este ușor agitat;
  • deschide gura și aduce mânuțele la gură;
  • întoarce capul într-o parte și în alta în căutarea sânului;


Apoi semnalele sunt mai evidente:

  • micuțul se întinde, se foiește;
  • apar mișcări la nivelul gurii (își linge buzele, scoate limba afară, își suge pumnul);
  • scâncește ușor.

Dacă este pus la sân sau i se dă biberonul acum, îl va lua ușor și se va liniști.

Dacă nu este hrănit, apar semnele târzii de foame:

  • devine agitat și nervos;
  • începe să respire mai rapid;
  • plânge, iar plânsul crește în intensitate  pe măsură ce masa întârzie.

În această etapă este indicat să îl liniștiți înainte de a-l așeza la sân: luați-l în brațe, legănați-l, vorbiți-i, cântați-i etc.

De reținut: Înfășarea, suzeta sau mănușile pot inhiba aceste semnale, pentru că împiedică bebelușul să-și folosească mâinile și/sau gura.