Medicul psihiatru Gabriel Diaconu a realizat un ghid pentru părinții, educatorii și profesorii care vor să vorbească despre educație sexuală cu copiii, pentru a-i proteja. Cu părere de rău, tot mai mulți copii de diferite vârste sunt supuși violenței sexuale, iar noi ar trebui să întreprindem tot ce ne stă în puteri, chiar dacă ne este frică să inițiem discuții despre sex și organe genitale cu copiii noștri. Ar trebui să conștientizăm faptul că aceste discuții ar putea salva copilul de eventuale momente teribile pentru el și viitorul lui.

Potrivit medicului psihiatru, discuțiile despre sex, organe genitale, zone permise/ nepermise în contactul cu alte persoane pot să înceapă de la vârsta de 4 ani, adaptat la vârsta, vocabularul și nivelul de înțelegere al copilului. Zonele nepermise pentru un adult sunt buze, față, gât, abdomen, aria pantalon/fustă.

”Ce e important de clarificat e că majoritatea agresiunilor cu tentă sexuală despre care nu discutăm, încă, suficient, sunt cele făcute de persoane CUNOSCUTE. Aici intră unchi, mătuși, bunici. Ele sunt de cele mai multe ori atingeri nepermise, poziționarea nefirească a copilului („căluțul”, „statul în poală”), îmbăiatul împreună, păstratul copilului în cameră în timp ce adultul se schimbă.”, subliniază dr. Gabriel Diaconu.

Pentru o persoană cu fantezii sexuale cu minori și cele mai inocente gesturi sunt filtrate prin sistemul de organizare al fanteziei.

Este privilegiul părinților să stabilească aceste reguli, inclusiv în familia extinsă

”Am avut, în practica mea, situații în care femei, abuzate în trecut de tați, unchi, frați își lăsau copiii în compania nesupravegheată a acestora. Fie și explicabilă, psihologic, o astfel de decizie, tot provoacă pauză dedublarea minții lor, la zeci de ani de la un abuz, că victimizarea lor avusese ceva „special”, deci nu li se poate întâmpla și altora.”, mai punctează medicul psihiatru.

Copiii trebuie învățați foarte repede semnele seducției

Fie că e vorba de cadouri „secrete”, sau jocuri „doar între noi, de care să nu știe mami sau tati”, e important pentru părinți să cultive, pe de o parte, intimitatea copilului („e în regulă să ai secrete față de alți oameni”) dar pe de altă parte încredere că și părinții pot păstra secretele copilului („o să le spunem secrete ale noastre”).

Chiar dacă nu realizează, în fața seducției copilul reacționează cu alertă

”Părintele e important să observe cum, în fața seducătorului, copilul își va modifica atitudinea ori comportamentul. Va spune că nu-i place să rămână cu X singur, sau va protesta dacă trebuie lăsat cu X. Va spune că X îi dă cadouri dacă e cuminte, sau dacă face ce-i spune X.

Atitudinea față de străini e de asemenea foarte importantă. Un prădător sexual se hrănește din fantezie și fantasmă. E important pentru el să câștige încrederea victimei. De asta ai să-l găsești în spații publice, aglomerate, dar și în poziții unde are acces privilegiat la copii. Poate fi antrenorul de sport, poate fi babysitter, poate fi tutore privat/meditator, poate fi instructorul de ski.”, menționează medicul.

Masca maturității e uneori o capcană pe care înșiși părinții o pun pe copil

Până la vârsta de 13 - 14 ani copiii trăiesc într-o lume cu granițe abstracte relative, dominată de joc, relații de prietenie, bazată pe încredere și comerț emoțional. Acest comerț emoțional crează complicitate, colorează copilăria și e fundația unei viitoare vieți de relație sănătoase. Prădătorul sexual caută să se insereze în această ”piață de trocuri”.

Mulți părinți permit acces precoce la Internet, și rețele de socializare, copiilor. Astfel de locuri sunt presărate cu prădători potențiali, dornici să se angajeze în troc. Troc poate însemna puncte, armuri, niveluri, mod-uri, dar și acces la chatrooms, 3rd party aplicații șamd.

Drept urmare e crucial ca părintele să supravegheze, supervizeze, să participe în jocul copilului. Copilul sub 14 - 16 ani nu are voie să fie „lăsat singur” să se joace. Nu e bine să aibă propriul lui terminal. Din păcate acest apel din partea comunității de practică pică, încă, pe urechi surde.

Și învață-ți copilul să spună NU. Cu voce tare

Învață-l să țipe. Învață-l să fie nesupus. Ceartă-te constructiv cu el. O relație bună cu copilul tău nu e cea în care e docil, obedient și „cuminte”. E copil. Cumințenia e doar a pământului fertil pentru prădător.