Foarte multe griji ale tinerilor părinţi sunt legate de mersul copiilor. Momentul în care vor face primul pas (variază chiar şi cu 3, 4 luni de la un copil la altul), piciorul plat şi mersul pe vârfuri sunt motive de mers la medic pentru lămuriri suplimentare.
Medicul pediatru Roxana Hristianovici explică pe larg când anume mersul pe vârfuri constitue o problemă şi este nevoie de investigaţii suplimentare şi când este normal.
”Mersul pe vârfuri este un motiv de teamă pentru unii părinţi, însă acesta este întâlnit deseori în primii 2 ani de mers (între 1-3 ani). El este, de cele mai multe ori, un obicei care nu necesită tratament sau atenţie specială. Dacă persistă, poate fi vorba de un obicei de mers pe degete, în care, cu copilul relaxat, piciorul poate fi dus uşor în totalitate pe sol.
Atunci când piciorul nu poate fi pus în totalitate pe sol, se indică un consult ortopedic pentru a exclude un tendon ahilean rigid congenital. Dacă mersul pe vârfuri se intensifică în fugă, iar reflexele osteo-tendinoase sunt vii, atunci se impune un consult neurologic.
Trebuie menţionat că majoritatea nou-născuţilor au un grad de deviere fie înăuntru, fie în afară a picioarelor. Aceste devieri sunt, în general, uşoare. Piciorul se poziţionează uşor în poziţia normală la manevrare şi de cele mai multe ori. Ele au o evoluţie favorabilă spectaculoasă în primele luni de viaţa. Aceste mici devieri se rezolvă cu mult înainte de primii paşi.”, spune medicul pediatru.
Totodată, premergătorul, nerecomandat astăzi de specialiști, poate favoriza mersul pe vârfuri. Pediatrul a mai precizat că încălţămintea ortopedică nu ajută la dezvoltarea muşchilor locali şi a creşterii stabilităţii gleznei.