Coronavirusul și carantina pot afecta copiii psihologic, de aceea este important să îi ajutăm să înțeleagă situația și de ce rămânem acasă, dar și cum să gestioneze aceste emoții.
Ca și în cazul efectelor sale biologice, frica asociată cu COVID-19 îi sperie pe părinți mai mult decât pe copii. Se pare că SARS-CoV-2 a avut un impact uriaș asupra umanității, dar și asupra modului nostru de viață.
Mulți părinți trăiesc o stare continuă de supărare și anxietate, stări pe care le transmit și copiilor. Majoritatea părinților încearcă să îi menajeze pe micuți și vorbesc cu partenerii departe de copii sau pe ascuns despre efectele coronavirusului.
Copiii își dau însă seama. Lipsa informațiilor clare, dozate și ajustate la vârsta minorului sau la nivelul său de dezvoltare, este ceea ce generează cu adevărat confuzie și probleme emoționale în acest sens, deoarece atunci când nu are răspunsuri, un copil va încerca singur să le găsească.
Ca și la adulți, pandemia de coronavirus a adus o schimbare semnificativă în rutina copiilor, afectând criteriul cel mai evident de normalitate la toate etapele școlare: prezența la școală. Acest fapt nu influențează numai evoluția corectă a dobândirii cunoștințelor academice prescrise pentru fiecare vârstă, dar și socializarea celor mici.
În funcție de vârstă, copiii vor putea înțelege într-o măsură mai mare sau mai mică situația. Cei aflați în stadiul primar, motivați de dorul interesului de cunoaștere și de descoperirea de lucruri noi, întreabă neîncetat despre virus, consecințele acestuia etc. Aceste întrebări devin mai complexe în școala gimnazială.
În general, copiii sunt mai puțin speriați și mai fericiți decât adulții
Cu toate acestea, minorii, ca și adulții, nu sunt imuni la impactul psihologic pe care COVID-19, concentrat asupra posibilității sale de contagiune și impact asupra rutinei lor, îl poate provoca.
Iată ce ar putea simți copiii și cum putem să îi ajutăm să se liniștească și să își gestioneze emoțiile:
O ușoară confuzie din cauza lipsei de înțelegere a virusului și a modului în care acesta îi afectează
În circumstanțe normale, această manifestare nu trebuie să fie temătoare, ci mai degrabă cu o anumită nesiguranță sau sentimente de vulnerabilitate. Prin urmare, este important să informăm copiii despre ce este COVID-19, ce trebuie să facem pentru a ne feri de această boală și de ce și cât timp vom rămâne acasă.
Senzație de dezorganizare
Absența rutinelor îl poate face pe copil să se simta dezorganizat. Prin urmare, este foarte important (chiar mai important decât la adulți) să menținem aceleași rutine ca atunci când merg la școală. Nu trebuie să se trezească devreme, ci după ce se trezesc (la o oră rezonabilă), să ia micul dejun și să se îmbrace în haine confortabile (nu este recomandat să rămână în pijamale toată ziua). Imediat după acestea trebuie să își continue ziua cu activitățile stabilite cu profesorii. Mai târziu, ei trebuie să se joace.
De asemenea, copiii trebuie să mențină aceleași programe de somn și hrănire ca atunci când există școala, iar filmele cu floricele seara, console de jocuri etc. ar trebui să fie limitate la weekend (și, de asemenea, cu timp controlat). În cele din urmă, dacă este posibil, putem face cu ei o mică activitate fizică (dans, întindere… ). Dacă nu stabilim o rutină, va fi haos pentru ei și pentru noi.
Plictiseală
În ciuda îndeplinirii recomandărilor de mai sus, putem fi siguri că vor exista momente în care copilul se va plictisi. În loc să-i certăm, trebuie să-i facem să înțeleagă acest fapt ca fiind ceva normal, făcându-i să vadă că ni se întâmplă și nouă. Va fi important să subliniem că situația este temporară.
Tristețe că nu își pot vedea colegii sau prietenii
Această emoție va crește pe măsură ce trec zilele atât la ei, cât și la noi. Va fi normal să le lipsească bunicii, în special cei care au grijă de ei sau îi iau mereu de la școală, prietenii, profesorii lor… Putem ține însă legătura în mod frecvent cu cei dragi cu ajutorul telefoanelor și video-callurilor.
Stres, anxietate, irascibilitate
Unul dintre lucrurile care irită cel mai mult ființa umană este lipsa de libertate. În situații de genul acesta, adulții pot gestiona mai ușor aceste stări, dar pentru un copil este dificil. Ca și în cazul sentimentelor de tristețe, pe măsură ce zilele progresează, iritabilitatea la copil va crește. Imobilitatea va deranja în special. De aceea, este bine să facem o activitate fizică acasă, cu sarcini și responsabilități. Va fi important să-i reamintim motivele măsurilor și să insistăm din nou că situația este temporară.
După cum am spus, majoritatea copiilor vor prezenta reacții emoționale normale, precum cele descrise. Cu toate acestea, trebuie să fim atenți pentru că acestea pot să se acutizeze și să provoace probleme emoționale precum:
- Niveluri ridicate de anxietate;
- Reacții agresive și furioase;
- Plâns intens;
- Gânduri repetitive catastrofale despre consecințele virusului, teama de a se contagia, însoțite de stări puternice de anxietate;
- Izolarea și refuzul de a mai vorbi;
- Tulburări persistente de somn;
- Tulburări persistente de alimentație;
- Apariția fricilor și fobiilor, a panicii etc;
- Regresii (de exemplu, să facă din nou pipi pe el).
În cazul în care apar unele dintre aceste stări, ar fi indicat să consultați un psiholog. Având în vedere situația actuală, psihologii continuă să lucreze prin videoconferințe cu aceeași frecvență și normalitate ca și consultațiile față în față.
Ce nu ar trebui să facă părinții în această perioadă:
- Să stea lipiți de televizor și să asculte non-stop știri și informații noi despre coronavirus.
- Să se plângă constant despre cât de greu este să stea acasă
- Să critice profesorii sau să se plângă de sarcinile pe care aceștia le trasează elevilor.
- Să se plângă că nu pot lucra de acasă cu copii. Astfel de reacții pot avea un impact negativ asupra copiilor, care se pot simți ca niște piedici în viața părinților. Din acest motiv este important să le explicăm că uneori pur și simplu ne simțim copleșiți de lucrul continuu.
- Să stea toată ziua lipiți de telefonul mobil navigând pe internet sau în conversații cu prietenii.