De la ce vârstă putem lăsa copilul de unul singur

Mulți părinți își pun problema de la ce vârstă pot lăsa copilul singur acasă. Complexitatea acestei întrebări – aparent simple – vine din faptul că un răspuns univoc, din păcate, nu există. Unii micuți pot fi lăsați singuri, pentru scurt timp, și la vârsta de patru ani. Alți părinți însă se tem să lase fără supraveghere chiar și un copil de zece ani.

Prin urmare, vârsta nu este criteriul care determină gradul de pregătire a copilului pentru a rămâne singur acasă. Este vorba aici, mai degrabă, despre particularitățile temperamentului și caracterului său, despre abilitățile de comportament independent și sigur în lipsa părinților.

Aceste abilități trebuie formate și dezvoltate. De aceea, încă de la vârsta de 5-6 ani:

• Acordați-i copilului cât mai multă libertate în prezența dumneavoastră. Nu îi supravegheați fiecare pas. Creați iluzia libertății, lăsând copilul singur în cameră, la joacă, în timp ce dumneavoastră vă aflați în camera alăturată. Iar dacă aveți temeri, puteți lăsa ușile deschise, pentru a putea urmări, din când în când, comportamentul micuțului. În acest mod copilul face primii săi pași spre independență. El se obișnuiește să se joace liniștit în lipsa mamei, care, deși nu este împreună cu el, se află în apropiere.
• Permiteți-i copilului să se servească singur la bucătărie. Lăsați-l să-și toarne singur suc, să își pună mâncare în farfurie. Învățați-l să folosească cuptorul cu microunde. Cu ajutorul acestuia copilul își poate încălzi ușor și rapid mâncare. Acest aparat este mai sigur ca aragazul sau plita electrică. Puteți lăsa bucatele în oala multifuncțională sau în termos. Elevii din clasele primare pot învăța deja să ridice atent capacul acestor vase și să își ia de mâncare.
• Copilul trebuie să știe că există lucruri pe care nu are voie să le facă. Învățați-l următoarele reguli: să nu deschidă nimănui ușa în lipsa adulților, nici chiar persoanelor cunoscute. Să nu spună nimănui la telefon că părinții nu sunt acasă. Să nu se joace cu aparatele electrice: fierul de călcat, mașina de spălat, foehnul, aspiratorul. Să nu folosească aragazul. Să nu iasă la balcon și să nu deschidă geamurile. Mai mult, părinții nu trebuie să lase geamurile deschise dacă micuțul este singur acasă. Puteți completa lista acestor reguli ținând cont de cerințele proprii și particularitățile de caracter ale copilului. Condiția principală este ca micuțul să le rețină, să le conștientizeze și să nu încerce să le încalce.

Pentru a vedea dacă micuțul dumneavoastră este pregătit să rămână singur pentru o anumită perioadă de timp, răspundeți la următoarele întrebări:

• Poate copilul să se joace singur aproximativ 2 ore fără a verifica unde sunt părinții?
• Se teme micuțul să rămână singur în cameră cu ușa închisă?
• Abilitățile lui de comportament independent sunt bine formate? Vorbim aici despre anumite obligații pe care le face singur: își face patul, se spală pe dinți, își face curat în cameră etc. Mai mult, el trebuie să facă aceste lucruri regulat, fără control din partea părinților.
• Adoarme fără lumină?
• Știe copilul regulile de comportament în casă în lipsa părinților? Știe ce are voie să facă și ce nu? Poate explica de ce nu are voie să facă anumite lucruri?
• Poate folosi telefonul?
• Și, cel mai important, este de acord să rămână singur?

Dacă ați răspuns pozitiv la aceste întrebări, micuțul dumneavoastră este pregătit să rămână pentru puțin timp singur acasă. Dar puțin timp nu înseamnă o zi întreagă! Doar singurătatea în doze mici poate avea beneficii și fi sigură pentru copil.

Sursa