De la ce vârstă copilul poate fi lăsat să traverseze singur strada?

Când eram copii, ştiam de la părinți două reguli de bază: să nu trecem strada niciodată pe culoarea roşie a semaforului şi să ne uităm întotdeauna în stânga şi-n dreapta. Cum suntem primele modele pentru copiii noştri, este important să respectăm aceste reguli şi când suntem împreună cu ei, mai mult, să verbalizăm ceea ce facem pentru a-i învăţa de cât mai devreme comportamentul corect al pietonilor. Dacă ei îi văd pe mami sau pe tati că încalcă regulile, vor face la fel.

Referitor la vârsta potrivită la care copiii ar putea fi lăsați singuri pe stradă, specialiştii spun că începând cu 7-8 ani ei au capacitatea psihologică de a se orienta pe stradă. Ce presupune o bună orientare? Înseamnă o sumă de lucruri: să ştie traseul, reperele, să aprecieze distanțele şi viteza autovehiculelor (atunci când locul este unul cu trafic intens), să îşi fi format o memorie vizuală. Nu toți oamenii au capacitatea de a se orienta în spațiu, însă, cu cât explorează mai mult spațiul respectiv şi cu cât sunt mai atenți la semnele din jur, îşi pot forma o rutină. Britanicii consideră, de exemplu, că la 10 ani un copil ar avea vârsta potrivită pentru a merge la şcoală neînsoțit de un adult.

Experții în siguranța copiilor de la Academia Americană de Pediatrie (AAP) spun că copiii cu vârste cuprinse între 9 și 11 ani pot merge în siguranță singuri până la școală, atât timp cât sunt capabili să dea dovadă de o bună judecată – cel mai probabil în sensul stăpânirii traseului, a cunoaşterii drumului, a capacității de a diferenţia între pericol şi siguranță.

Câteva reguli pe care copilul este bine să ştie înainte de a avea libertatea de a merge singur pe stradă:

• atenție la traseele cu trafic şi la străzile pe care le au de traversat, evitarea statului pe telefon sau alte device-uri atunci când trec strada (sunt obiecte care le distrag atenția);
• traversarea se face în locuri marcate şi pe trecerea de pietoni;
• atenție în stânga-dreapta şi apoi iar stânga pentru a se asigura că nu vine nici o maşină;
• copilul trebuie să ştie că e posibil ca un şofer să nu îl vadă, chiar dacă el îl vede;
• ideal este să poarte haine cât mai colorate, care să îl facă vizibil;
• dacă alți oameni trec pe culoarea roşie a semaforului, el nu trebuie să procedeze la fel, chiar dacă aceştia sunt adulți/ părinți care țin de mână alți copii;
• în cazul în care se rătăceşte, preferabil este să vorbească cu o femeie care are un copil.

Exemplu de formare a unei rutine: când este luat de la şcoală, lasă-l să meargă câțiva paşi înaintea ta pentru a-l observa cum se comportă, cât de atent este. Apoi, asigură-te că ştie bine drumul casă-şcoală-casă, dar mai ales că este stăpân pe regulile de circulaţie.