De ce se leagănă copilul chiar dacă încă nu este ora de culcare?

Legănatul nu reprezintă o problemă în sine, pentru că nu îi face rău copilului şi pentru că poate fi controlat cu uşurință de către acesta. Dar de cele mai multe ori el este un semn de îngrijorare, pentru că prevesteşte o problemă emoţională sau intelectuală a copilului. De aceea va trebui să îți observi cu atenție copilul ca să vezi dacă mai are şi alte comportamente problematice pe lângă legănat. 

• Cea mai inofensivă formă de legănat apare la copilul mai mic de 3 ani care se leagănă doar înainte de culcare sau în timpul somnului. Dacă legănatul este singurul comportament neobişnuit la micuț, este foarte posibil ca el să reprezinte doar o obişnuinţă sau o modalitate de adormire.
   
• De obicei legănatul încetează în jurul vârstei de 3 ani. Cu cât acest obicei persistă mai mult timp cu atât este mai îngrijorător. Totuşi, dacă nu are loc decât înainte de somn sau în timpul nopții, este posibil să fie doar o formă de auto-liniștire de dinaintea somnului.
   
• Când copilul se leagănă şi ziua, lucrurile devin puțin mai complicate. Dacă micuțul dă şi alte semne de nervozitate (îşi roade unghiile, este în general îngrijorat, se teme de foarte multe lucruri, îşi schimbă dispoziția foarte rapid), e posibil să fie un copil anxios. În acest caz legănatul are rolul de a-l linişti pe copil şi de a-i reduce tensiunea interioară.
   
• Legănatul pe timp de zi apare şi la copiii cu carențe emoționale. Acestea pot apărea fie din cauza despărțirii de părinți fie din cauza neglijării emoționale. Copiii cu carențe emoționale au dificultăți în stabilirea unui contact sănătos cu ceilați: fie sunt foarte închişi şi necomunicativi, fie par a se agăța de toți necunoscuții, ca şi când aceştia sunt părinții lor. 
   
• Legănatul pe timp de zi, mai ales din față în spate apare şi la copiii cu retard psihic sever. Aceştia se pot legăna ore în şir într-un mod stereotip, fără intenția de a se linişti, mai ales ca să alunge plictiseala şi ca mod de a-şi petrece timpul. Dacă este însoțit de alte comportamente stereotipe şi bizare (gesturi de auto-mutilare: frecarea mâinilor până la rănire, smulsul părului fir cu fir, alergat în continuu în cerc, înşirare stereotipă de obiecte), legănatul poate prevesti existența unei tulburări pervazive de dezvoltare de tipul autismului sau Sindromului Asperger. În acest caz este necesară o investigație serioasă din partea unui psihiatru.

Dacă ai reuşit să îți dai seama de ce se leagănă copilul tău, probabil te întrebi ce poți face ca să elimini acest obicei. 

Ce să faci când copilul se leagănă?

Dacă legănatul copilului nu prevesteşte o problemă şi apare doar înaintea somnului nu trebuie să îi dai importanță. Interzicerea acestuia nu face decât să îl streseze pe copil, deşi nu e cazul. Pentru a scăpa de legănat va trebui treptat să îl înlocuieşti cu alte gesturi care au rol de adormire: să îl mângâi pe spate, să îi cânţi un cântecel, etc. Păstrează aceeaşi oră de somn şi o rutină înaintea mersului în pat: spălat pe dinți, povestea de seară, etc. Dacă copilul se leagănă tare asigură-te că nu există riscul să se lovească sau să cadă din pat.

Când legănatul este semnul unei probleme de anxietate, prioritatea va fi să-l ajuți pe copil să-şi depăşească fricile şi îngrijorările. Legănatul se va reduce de la sine în timp, pe măsură ce anxietatea se va diminua. Nu este deloc indicat să îți cerți copilul când se leagănă, pentru ca în felul acesta îi accentuezi şi mai mult starea de nelinişte. Ignoră pe cât posibil acest obicei şi găseşte împreună cu el alte modalități de a se relaxa.

Dacă copilul tău are şi retard psihic, când observi că începe să se legene propune-i o activitate care îi place şi care îl stimulează într-un anumit fel. Încearcă să îi distragi atenția de la legănat cu alte activități mai antrenante. De asemenea, nu are rost să îl cerți atunci când se leagănă, pentru că nu își poate controla acest obicei în totalitate.

Când legănatul apare din cauza carențelor emoționale sau a unei tulburări pervazive de dezvoltare, micuțul are nevoie de ajutor specializat şi prioritatea va deveni tratarea acestor probleme. Consilierea psihologică în cazul carențelor emoționale, terapia ABA în cazul tulburărilor pervazive, tehnicile de relaxare şi terapiile specifice, toate îl pot ajuta într-o anumită măsură pe copil.

Dacă copilul se leagănă frecvent şi mult timp pe zi, împiedicându-l să își desfășoare activitățile obișnuite, o vizită la un psihiatru poate ajuta. Acesta poate să prescrie pastile din gama diazepamului, care reduc semnificativ acest obicei.

Înțelegerea mesajului pe care îl poartă cu sine legănatul nu este întotdeauna simplu de făcut. Dacă nu îți este clar din ce cauză se leagănă copilul tău, este indicat să mergi la psiholog. Acesta îi va face o evaluare globală copilului şi îşi va da seama cu exactitate despre ce este vorba, precum şi ce anume trebuie făcut pentru reducerea lui.