Coșmarurile pot apărea la orice vârstă, însă studiile arată că sunt cel mai frecvente la copiii de vârstă mică, în special categoria 3 și 6 ani. Unii copii pot avea coșmaruri ocazional, în timp ce alții mult mai des (poate chiar unul pe săptămână).

Coșmarurile apar în timpul somnului REM, adică ultima etapă a unui ciclu normal de somn. Etapa REM este mult mai frecventă la mijlocul nopții și spre dimineață, de aceea și coșmarurile apar mai des în aceste perioade.

După un coșmar, copilul se trezește plângând, agitat, speriat, eventual nu vrea să mai adoarmă pentru că îi este frică.

Conținutul unui vis urât diferă de la un copil la altul; însă cele mai frecvente imagini și acțiuni care apar în coșmaruri și îi sperie pe copii includ monștri, animale mari și agresive, oameni care îi fac să se simță în pericol; faptul de a fi loviți, urmăriți, pedepsiți; evenimente prin care au trecut sau la care au asistat (neplăcute, violente, dureroase) etc.

Conținutul coșmarurilor se modifică și în funcție de dezvoltarea copiilor, dar și de experiențele prin care trec în viața de zi cu zi. Teama de a fi separați de părinții lor (anxietatea de separare) poate fi o cauză a coșmarurilor pentru copiii de vârstă mică.

Pe măsură ce cresc și limbajul lor se dezvoltă, copiii pot povesti detaliat despre ce au visat și ce anume i-a speriat sau supărat.

Copiii care au frecvent coșmaruri pot dezvolta o anxietate față de somn, ceea ce înseamnă că pot să amâne cât mai mult ora de culcare, să refuze să mai doarmă singuri. Pentru copiii mici, coșmarurile pot fi mai dificil de gestionat, pentru că ei nu fac încă distincția între vise (imaginație) și realitate.

Care sunt cauzele și factorii declanșatori pentru coșmarurile la copii?

Coșmarurile ocazionale sunt normale și fac parte din modul de funcționare al creierului pe parcursul somnului. Aceste vise pot avea legătură cu ceva ce s-a întâmplat în ziua precedentă sau cu o teama pe care copilul o are. Apariția coșmarurilor la copii poate avea la bază o serie de posibili factori:

  • factorii stresanți de zi cu zi la care sunt expuși copiii (uneori, pentru părinți acești factori pot părea nesemnificativi: o vizită la medic; ceva ce au auzit și au interpretat ca fiind înfricoșător; o schimbare în rutina lor zilnică; o poveste pe care au ascultat-o etc.);
     
  • probleme de sănătate, febra;
     
  • o imaginație foarte bogată îi poate predispune pe copii la mai multe vise urâte;
     
  • evenimente adverse prin care copilul trece, care îi provoacă anxietate, frici și conflicte.
     
  • Coșmarurile pot apărea și pe fondul unui eveniment care e prea mult pentru el din punct de vedere emoțional (divorțul părinților, apariția unui nou copil în familie, faptul de a fi victima unui bullying, mutarea într-o casp/oraș/țară nouă etc.)

Când coșmarul se tot repetă

Dacă micuțul are un coșmar recurent (același vis urât continup să reapară), ajutați-l să îl exploreze mai mult. Rugați-l să deseneze visul sau să scrie despre el (dacă are deja o vârstă potrivită pentru asta). Vorbiți despre persoanele care apar, despre ce ar putea să sugereze visul, cum ar putea să se împrietenească cu ele. Toate aceste ajută în a scădea din intensitatea și puterea pe care coșmarul respectiv îl are asupra copilului.

De asemenea, încercați să aflați ce se întâmplă peste zi care ar putea să declanșeze acel coșmar – anumite desene sau filme pe care le vizionează, jocuri pe care le joaca, copii cu care interacționează. Vorbiți despre acestea și limitați, acolo unde considerați că e nevoie, expunerea la acei factori.