Cum ne dăm seama când un copil este deshidratat

Deshidratarea apare atunci când organismul utilizează sau pierde mai mult lichid decât este necesar, ea putând afecta pe oricine, inclusiv copiii mici. Cauze precum diareea, vărsăturile, temperaturile foarte ridicate pot crește pierderea fluidului și pot face mai des posibilă deshidratarea.

Semne și simptome de deshidratare la copii mici

Dacă un copil prezintă vărsături, are diaree sau refuză să bea sau mănânce, el trebuie monitorizat deoarece pot fi semne de deshidratare. Semnele de deshidratare la copiii mici pot include:

• scutece uscate sau fără urinare timp de 3 ore sau mai mult;
• plâns fără lacrimi;
• buze și gură uscate;
• ochii adânciți;
• letargie;
• somnolență;
• plânsete dese sau stări de furie fără motiv;
• mucus uscat sau lipicios pe limbă sau pe mucoasa gurii;
• respirație rapidă.

Cauze și factori de risc

Unele cauze ale deshidratării celor mici rezultă din consumul insuficient de apă (mai ales la bebeluși). Factorii de risc pentru deshidratarea la copiii mici includ:

• vărsături;
• diaree;
• infecții virale, cum ar fi rotavirusul, virusul Norwalk și adenovirusul;
• infecții bacteriene, incluzând Salmonella, Escherichia coli, Campylobacter și Clostridium difficile;
• infecții parazitare, cum ar fi Giardia lamblia, cunoscută și sub numele de giardiază;
• transpirație excesivă din cauza febrei sau a vremii calde;
• boli cronice, incluzând diabetul, tulburările intestinale, boala celiacă și fibroza chistică;
• o reacție adversă la medicație;
• vremea prea caldă sau prea umedă.

Diagnostic

Pentru a înțelege cauza și gravitatea deshidratării unui copil, medicul va lua în considerare istoricul medical, va discuta semnele și simptomele cu părintele și va efectua un examen fizic. Medicul poate, de asemenea, să comande teste specifice de laborator pentru a-l ajuta să determine tratamentul optim. Testele privind cauzele deshidratării pot include:

• un număr întreg de analize de sânge pentru a căuta infecții;
• teste de chimie de sânge pentru a identifica dezechilibrele electrolitice, în cazurile de diaree și vărsături;
• teste de urină pentru a căuta infecții ale vezicii urinare, pentru a determina severitatea deshidratării și pentru a verifica diabetul necontrolat;
• raze x la piept;
• testarea pentru infecția cu rotavirus;
• scaun de analiză;
• o puncție lombară pentru a testa lichidul spinal.

Tratamente și remedii la domiciliu

Primul pas în tratament este înlocuirea lichidelor pierdute cu lichide rehidratante orale care sunt proiectate să înlocuiască electroliții și zahărul. Sucurile delicioase, cuburile de gheață pot ajuta la rehidratare, mai ales dacă un copil refuză să bea apă. Dacă bebelușul încă se alăptează, trebuie să continue să o facă în paralel cu soluția de rehidratare și dieta solidă. Copiii care au fost bolnavi pot începe să mănânce din nou când nu au vărsat timp de 4 ore. De zeci de ani, oamenii au folosit dieta BOMP, care constă din banane, orez, mere și pâine prăjită, pentru a ușura diareea și vărsăturile la copii. Deși această dietă este sigură și are un feedback pozitiv, nu a existat nicio cercetare completă care să confirme cât de bine funcționează. Cu toate acestea, un studiu controlat randomizat din 2016 a constatat că supa de orez a fost eficientă alături de o soluție de rehidratare orală pe bază de rețetă pentru copii cu vârsta între 8-24 luni cu diaree acută.

Prevenirea deshidratării la copii mici

Fiind conștienți de factorii de risc pentru deshidratare și înlocuirea rapidă cu fluide, părinții pot preveni adesea deshidratarea copiilor cu ajutorul următoarelor tehnici:

• rehidratare orală cât mai curând posibil în caz de vărsături, diaree sau prezintă semne timpurii de deshidratare;
• ventilare, când afară este vreme caniculară;
• hidratare suficientă a bebelușilor pe parcursul zilei, mai ales dacă nu se simt bine, preferabil cu apă plată în loc de băuturi dulci, deoarece băuturile zaharoase sau sărate pot duce la deshidratare.