Copilul leagă greu cuvintele? Când trebuie să apelați la logoped și cât durează terapia

Experții spun că terapiile logopedice pot fi recomandate începând cu vârsta de 4 ani. Este vârsta când copilul a ajuns la sfârşitul fazei de dezvoltare a vorbirii şi mai există încă timp suficient pentru a rezolva eventualele tulburări înainte ca el să înceapă şcoala. În cazuri excepționale, se poate începe şi mai devreme, dar nu înainte ca micuțul să fi împlinit 3 ani.

Dacă observi o deficiență severă de vorbire sau diferențe mari față de copiii de aceeaşi vârstă, cere mai întâi sfatul unui medic pediatru. Pe baza evaluării sale, un logoped va putea să stabilească un diagnostic şi să decidă de la ce vârstă va fi utilă o terapie a vorbirii pentru copil. În unele cazuri, pot fi suficiente anumite exerciții şi tehnici de stimulare a vorbirii (prin cărți, cântece, conversații, la grădiniță etc.), în altele fiind necesară o terapie de specialitate.

În cazul unor semne timpurii care ar putea indica probleme de vorbire, este recomandabil ca un copil să fie evaluat de un specialist. Iată care sunt aceste semne:

• absența (sau încetarea) gânguritului în preajma lunii a șaptea de viață;
• dacă a trecut de vârsta de un an şi jumătate şi nu pronunță încă niciun cuvânt;
• lipsa capacității de a formula întrebări la vârsta de 3 ani
• scăderea sau absența auzului;
• o lipsă de reacție la solicitări verbale potrivite cu vârsta sa;
• incapacitatea de a-şi controla mişcările gurii sau ale feței (de pildă, salivarea intensă, necontrolată, după cel de al doilea an de viață);
• o evoluție tardivă în toate domeniile care țin de vorbire (de exemplu, un vocabular mai mic de 100 de cuvinte la vârsta de 3 ani sau o lipsă evidentă de inteligibilitate a vorbirii ori incapacitatea de a formula propoziții compuse din 2 cuvinte după vârsta de 2 ani);
• bâlbâiala şi/sau formulări gramaticale vădit incorecte la vârsta preşcolară;
• când copilul aflat la vârsta preşcolară se plânge în mod repetat că nu poate pronunța anumite cuvinte;
• dacă este evident că micuțul nu vrea să vorbească – sau că evită să o facă.

Logopezii sunt, în general, psihologi specializați în educarea şi terapia corectivă a limbajului şi îi consiliază atât pe copiii cu probleme de vorbire, cât şi pe părinții lor. După ce face o evaluare preliminară, stabileşte care este problema copilului şi pune diagnosticul, logopedul va începe şedințele de terapie. Desigur, presupunând că cel mic nu a fost diagnosticat cu o tulburare de auz.

Terapia logopedică durează câteva săptămâni sau, la nevoie, câteva luni şi decurge în moduri diferite, în funcție de diagnostic. În cazul copiilor, aceasta se desfăşoară, de cele mai multe ori, sub forma unor jocuri, astfel încât micilor pacienți să le facă plăcere şedințele şi să le perceapă ca pe ore de joacă, în care învață lucruri noi printre care, şi unul dintre lucrurile esenţiale pentru viața sa de adult: să comunice cu ceilalți limpede şi corect.

Un studiu al Centrului Logopedic din Iaşi a arătat că, prin terapie, 60% din copiii dislexici (tulburare care afectează capacitatea de a citi, a scrie şi, uneori, a vorbi) se vindecă.