Copilul care ”comandă” în casă poate provoca divorțul părinților

Avertismentul că un copil dictator ar putea tensiona situația în familie vine din partea psihologilor, pentru că în ultimii ani s-au înmulțit cazurile în care părinții, din prea multă dragoste pentru copii lor, tind să piardă controlul. Practic, rolurile în familie se schimbă. Specialiștii atenționează că acest obicei nu face decât să dezvolte o nouă afecțiune, numită „sindromul traumei pozitive”.

„Sindromul traumei pozitive se referă la acei copii crescuți într-un mod exagerat de către părinții lor. Sunt acei părinți care își cresc copiii doar cu gesturi de bine, doar cu afirmații pozitive. Sunt acei părinți care își laudă copilul pentru absolut orice, indiferent că merită sau nu, sunt acei părinți care oferă copiilor cadouri, bunuri sau tot ce își doresc copiii respectivi fără a îi pune într-o ecuație în care să și merite lucrurile respective”, a explicat psihologul Constantin Cornea.

Sindromul traumei pozitive va da naștere copilului dictator. Este acel copil care nu ține cont de reguli și care, ajuns la maturitate, va cauza numai probleme, atât lui, cât și celor din jur.

Este o problemă în ziua de astăzi, foarte mulți dintre copii decid unde să meargă părinții, ce să facă părinții, pentru că el este obișnuit să ia decizii încă de la vârste mici. Copilul trebuie să cunoască autoritatea parentală.

Bineînțeles, această autoritatea e bine să o câștigăm prin vorbe și nu prin alte gesturi urâte. Dacă nu avem aceste autoritate asupra copilului, acesta se va transforma în acel mic dictator.

”De cele mai multe ori, un copil dictator va putea duce la divorțul părinților, pentru că îl va manipula pe cel mai sensibil în dauna celuilalt părinte, încercând să obțină de la părintele mai sensibil tot ceea ce își dorește el. În felul acesta, schimbă din nou echilibrul de forță în cuplu, putând ajunge părinții la divorț tocmai pentru că se ceartă”, a declarat Constantin Cornea.

Cum recunoști copilul dictator

• Nu îşi respectă şi nu îşi ascultă părinții
   
• Nu ştie să aibă grijă de ceea ce primeşte
   
• Cere să fie în permanență în centrul atenției
   
• Independent de nevoile celor din jur
   
• Vrea să transforme pe oricine are în preajmă în entertainer sau clovn pentru buna lui dispoziție, indiferent dacă persoanele respective au disponibilitatea sau starea de spirit pentru ceea ce el îşi doreşte.
   
• Cere imperativ orice îşi doreşte şi dacă nu primeşte plânge, zbiară, jigneşte.
   
• Îşi foloseşte părinții unul împotriva celuilalt, simțind visceral care este părintele care poate ține cu el în anumite circumstanțe. Astfel se mulează foarte uşor pe părintele care îi oferă ceea ce îşi doreşte, considerându-l pe cel care nu o face un soi de duşman.
   
• Nu ştie ce înseamnă respectul pentru un copil cu care se joacă, un adult, un om mai în vârstă, o autoritate, considerând că toată lumea trebuie să se învârtă în jurul lui şi doar dorințele lui contează.

„Marea problemă cu acești copii dictatori va fi când ei se vor mări, vor trebui să lupte cu societatea în adevăratul sens al cuvântului și vor vedea că societatea nu le oferă ce le ofereau părinții de obicei. Acești copii își vor schimba foarte des locul de muncă, vor pleca pentru motive neînsemnate de la un loc de muncă, pentru că i s-a părut că a ridicat cineva tonul sau pentru că i s-a părut că cineva nu îl respectă suficient, deci vor renunța mai târziu cu ușurință la absolut orice, pentru că ei sunt obișnuiți să primească fără niciun efort ceea ce își doresc.

El se va putea schimba eventual mai târziu, dacă va suferi o traumă sau o dramă majoră în viața lui sau dacă părinții vor urma un plan psiho-terapeutic prin care să se schimbe ei. Pentru că până când ajunge copilul în adolescență, copilul este reflecția modului de creștere a părinților și atunci, de multe ori, părinții vin și spun “nu ne mai înțelegem cu copilul, venim și ți-l aducem ție, repară-l”. Greșit!”, a mai spus psihologul Constantin Cornea.