Deși sforăitul se întâlnește la majoritatea copiilor și este o etapă trecătoare, există și situații în care cere mai multă atenție și chiar tratament de specialitate. Cum își dau seama părinții că sforăitul copiilor lor necesită un tratament? Este sforăitul lor normal? Când devine o cauză de îngrijorare? Află în continuare mai multe răspunsuri de la medicul ORL Maria Bazgan.

Sforăitul care necesită o atenție deosebită cauzează o calitate slabă a somnului, ceea ce duce la afectarea comportamentului în timpul zilei. Cum este imposibil pentru un părinte să observe somnul copilului în fiecare noapte, semnele din timpul zilei sunt primele semne de observat, dar mulți părinți nu le asociază cu un somn cu probleme.

Cele mai frecvente cauze ale sforăitului la copii

În unele situații este posibil ca sfoirăitul să fie un semn al unei afecțiuni de somn. Iată câteva cauze care pot fi sursa sforăitului la copii:

  • Infecții respiratorii
  • Alergii
  • Hipertrofie vegetații adenoide și amigdale
  • Astm
  • Deviație sept nazal
  • Sindrom de apnee obstructivă în somn (SASO)

Ce este de făcut când copilul sforăie?

Cel mai important este să fie observat în timpul zilei și nopții. În funcție de cauzele sforăitului, pot fi recomandate mai multe soluții:

  • îndepărtarea posibililor factori alergeni
  • prescrierea de medicație pentru alergie sau congestie sino-nazală
  • îndepărtarea adenoizilor sau amigdalelor (adenoidectomie sau amigdalectomie)
  • consult al unui specialist pentru identificarea unei posibile apnee obstructive în somn.

Sindromul de apnee în somn (SASO) este cea mai frecventă cauză a sforăitului la copii, care necesită o atenție deosebită. SASO este o afecțiune în care fluxul de aer este blocat, determinând treziri nocturne.

Când este necesară intervenția medicului:

  • copilul sforăie mai mult de 3 nopți pe săptămână
  • este irascibil, agresiv sau agitat
  • este excesiv de somnoros în timpul zilei
  • este "visător" sau "absent" de-a lungul zilei
  • îi este greu să fie atent la scoalăî
  • respiră preponderent pe gură și vorbește nazonat
  • respirația copilului prezintă pauze de mai mult de 10 secunde în timpul somnului, pauze care uneori îi trezesc
  • udă frecvent patul la o vârstă de peste 9 ani sau nu a udat patul până la un moment dat și a apărut ulterior această problemă
  • îi este greu să se trezească dimineața chiar dacă a dormit un număr suficient de ore.

Aproximativ 1 din 4 copii are SASO, observat mai ales după vârsta de 3 ani și în cele mai frecvente cazuri determinat de hipertrofia vegetațiilor adenoide sau amigdalelor. Un consult clinic și un studiu al somnului confirmă diagnosticul. Adenoamigdalectomia (îndepărtarea adenoizilor și amigdalelor) este un tratament obișnuit pentru SASO.