Atunci când sunt mici, copilașii sunt foarte activi, iar uneori o fracțiune de secundă poate duce la surprize nu tocmai plăcute. Potrivit stomatologilor, fracturile dentare apar frecvent în jurul vârstei de 1-2 ani, atunci când cei mici cad destul de des, dar şi pe la 4-6 ani, când intră în colectivitate şi au loc accidente la locurile de joacă. Medicul pedodont Andreea Ion susține că în mod ideal ar fi să ajungem cât mai repede la medicul stomatolog pediatru pentru a evalua gravitatea situației.

Ce facem noi, ca părinți, când copilul şi-a rupt un dinte? Primul lucru pe care îl facem în caz de traumatism dentar este să ne liniştim noi mai întâi şi apoi să liniştim şi copilul. Administrăm o doză de medicament pentru a atenua durerea, după care ne organizăm puțin gândurile în funcție de momentul şi locul unde s-a petrecut accidentul. Ideal ar fi să ajungem cât mai repede la medicul stomatolog pediatru pentru a evalua gravitatea situației.

Este nevoie întotdeauna de administrarea unui medicament? Uneori, traumatismul poate fi unul uşor, fără necesitatea efectuării vreunui tratament (atunci când se sparge o mică bucată de dinte, un colț). În acest caz, este posibil să nu fie nevoie nici de medicament. Alteori însă, fractura poate fi una mare, care să deschidă camera pulpară (unde stă nervul), iar traumatismul însoțit de durere intensă, şi-atunci este nevoie de tratament de urgență. De asemenea, sunt situații când medicul poate solicita efectuarea unei radiografii dentare pentru a stabili cât de afectat este dintele şi ce tip de tratament să aplice.

Ce complicații pot apărea? În primul rând, posttraumatism, recomandăm păstrarea legăturii cu medicul pentru monitorizarea dinților. Este importantă această rutină pentru a observa dacă apar complicații la distanță, cum ar fi colorarea în gri sau negru a dintelui, apariția abcesului, în ambele situații fiind necesar tratamentul.