Autismul nu are o singură cauză. Cauzele în principal sunt genetice. Poate cel mai important de reținut este că genetică nu înseamnă ereditate. Cu alte cuvinte, părinții nu sunt de vină pentru această incidență crescută. Nu se cunoaşte cauza precisă a apariției autismului, ci se cunoaşte faptul că are o incidență foarte mare şi că există posibilitatea recuperării. Psihiatrul Ramona Gheorghe ne spune în continuare care sunt cauzele acestei tulburări, simptomele care fac diferența pentru un copil, dar şi cum poate un astfel de copil să ducă un stil de viață sănătos.

"Sunt câteva semne legate de comportamentul copiilor mici, adică, cei de peste un an. Copilul care nu te priveşte în ochi, nu răspunde atunci când îl strigi, cel care nu are atenție împreună cu alți copii sau nu îți arată cu degetul, este un copil care poate fi în contextul unei suspiciuni de neurodezvoltare. Privitul în ochii se întâmplă de foarte devreme. Între 6 luni şi un an, când copilul este conectat cu îngrijitorii săi, arată semnele reciprocității în comunicare. 

Dacă o mamă vine şi spune că al ei copil nu o priveşte în ochii, deşi aceasta îl strigă, dar ea îl strigă şi se uită la ea şi o fixează, atunci acel copil nu suferă de autism. Deci, nu se ia şi nu se moare de la această afecțiune.”, susține psihiatrul Ramona Gheorghe.

Există terapia de recuperare comportamentală. În spatele acestei afecțiuni, care este genetică, este influențată funcționarea creierului.

”În discuția noastră, ne privim ochi în ochi, iar asta înseamnă că informațiile pe care dumneavoastră le citiți de pe fața mea, care pot să însemne nelinişte şi tot aşa, le vedeți pe fața mea, pentru că prin ochi citiți un mesaj emoțional care se traduce într-o zonă a creierului de ceea ce se numeşte neuroni în oglindă. Ochii oglindesc şi ne conectăm creier la creier. În creierul persoanelor cu autism, această zonă nu se activează. Ea este acolo, dar nu se activează în sensul funcționării.”, a mai adăugat specialista.

Astfel, persoanele care suferă de această afecțiune, vor învăța folosind alte zone ale creierului să decodifice fețele, informațiile sociale şi mesajele pe care ceilalți le transmit prin comportamentul lor. 

Şansele ca un copil cu autism să ducă un stil de viață normal

”Şansele depind foarte mult de câte comorbidități mai asociază copilul respectiv. Am întâlnit situații în care dificutățile sociale s-au văzut abia la şcoală. Părinții credeau că este mai timid.

Se pot trata tulburările asociate. Una dintre tulburările cele mai frecvente este tulburarea de atenție cu hiperactivitate. Cel puțin pe vârste mici, avem foarte mulți specialişti, să putem să decontăm terapiile pentru copiii cu tulburare de spectru autist", a mai spus psihiatrul.