Bebeluşii ar trebui să doarmă cu mama până la 3 ani, susţin specialiştii

Cand vine vorba despre cresterea copiilor, toata lumea pare sa aiba o parere personala, mai ales parintii! Dar sunt atatea subiecte controversate! Exista oare o modalitate corecta sau gresita in care sa-ti cresti copiii? Exista lucruri pe care e bine si pe care nu e bine sa le faci? Desigur, unele sunt mai importante ca altele. Iata, insa, ca un medic pediatru a afirmat recent ca bebelusii ar trebui sa doarma cu mama pana la varsta de trei ani. 

Dr. Nils Bergman, de la Universitatea din Cape Town, Africa de Sud, sustine ca, pentru o dezvoltare optima, nou-nascutii sanatosi ar trebui sa doarma la sanul mamei cel putin in primele saptamani de viata. Chiar si dupa aceea, el este de parere ca ar trebui sa doarma in pat cu parintii cel putin pana la varsta de trei sau chiar patru ani.

Din cauza fricii generate de propaganda facuta cu privire la riscul de moarte subita (sindromul mortii subite la copii) – care sugereaza ca un parinte ar putea sa se intoarca in timp ce doarme si sa-si sufoce copilul - dormitul impreuna cu copilul nu este incurajat si, de fapt, un studiu britanic recent arata ca in doua treimi dintre cazuri, moartea subita a bebelusului a survenit in situatii in care copilul dormea cu parintii.

Insa, conform doctorului Bergman, “Cand bebelusii se sufoca si mor, nu este din cauza prezentei mamei. Altele sunt motivele: gaze toxice, tigari, alcool, perne mari si jucarii periculoase.”

Un studiu recent a monitorizat 16 sugari in timp ce dormeau cu mama lor in acelasi pat. S-a descoperit ca inima bebelusului prezenta un stres de trei ori mai mare cand dormea singur. In cazul sindromului mortii subite, somnul bebelusilor era agitat, iar creierul acestora nu reusea sa faca tranzitia intre cele doua tipuri de somn, numit activ si pasiv.

In sindromul mortii subite, doar 6 din 16 bebelusi au avut un somn pasiv, iar somnul era de o calitate mult mai proasta.

Dr. Bergman a explicat in continuare ca modificarile din creier, produse de hormonul de stres, poate ingreuna posibilitatea de a forma relatii si conexiuni interumane stranse mai tarziu in viata.

Un alt studiu publicat in revista Psihiatria Biologica a monitorizat rezultatele de la 73 de bebelusi prematuri care au primit o ingrijire stil cangur (Kangoroo care), adica au fost tinuti foarte aproape de corpul mamei si alti trei bebelusi prematuri care au fost tinuti la incubator. Participantii la studiu au fost monitorizati pe o perioada de 10 ani, cu urmatoarele rezultate:

Ingrijirea in stil cangur a marit functionarea anatomica autonoma (aritmia respiratorie a sinusurilor, ASR) si atasamentul matern in perioada postnatala, a redus anxietatea materna si a stimulat dezvoltarea cognitiva a copilului si functiile executive de la 6 luni la 10 ani. In jurul varstei de 10 ani, copiii care au primit ingrijirea cangur au demonstrat o reactie atenuata la stres, ASR imbunatatit, somn organizat si un control cognitiv mai bun. ASR si comportamentul matern s-au intrepatruns, in timp, in mod dinamic, ducand la fiziologie imbunatatita, functii executive mai bune si o relatie de reciprocitate mama-copil la 10 ani.

Organizatia de caritate The National Childbirth Trust din Anglia, care sprijina nasterea pe cale naturala si alaptatul, sustine, de asemenea, si dormitul bebelusului in acelasi pat cu parintii, cu conditia ca acestia din urma sa nu bea, sa nu fumeze, sa nu consume droguri, sa nu fie obezi, sa nu sufere de boli cronice sau oboseala cronica, toate acestea putand afecta intr-un fel sau altul sanatatea bebelusului.

Subiectul ramane insa unul controversat. Multi considera ca dormitul impreuna este solutia ideala, si cu siguranta era o practica comuna pana cand patuturile pentru copii au inceput sa fie accesibile si comode. Exista multe avantaje, insa este important sa luam in considerare si potentialele riscuri implicate.

Cu totii stim ca bebelusii au nevoie sa fie tinuti in brate, mangaiati si iubiti; au nevoie sa se simta protejati si in siguranta si cum ar putea sa se simta astfel cand dorm singuri in patut? Daca ne gandim bine, este logic.

Fiecare parinte face ceea ce crede ca este mai bine pentru copilul sau, insa pot fi deseori influentati de cei din jur. De cate ori nu am auzit comentarii de genul „Oh, nu ar trebui sa-l iei in brate, lasa-l sa planga, nu vor fi independenti, vor fi prea atasati de parinti”?

In definitiv, sunt copii; nu se pot ingriji singuri. Iar instinctul de mama este unul natural.

​

Sursa: viataverdeviu.ro