Automedicația corectă. Când putem administra medicamente copiilor fără sfatul medicului

Părinții se pot confrunta cu foarte multe probleme legate de sănătatea celui mic și este important ca ei să știe să facă deosebirea între situațiile de urgență când este cazul să intervină imediat și să administreze o primă doză de medicamente până la consultul medical sau internarea de urgență și cele în care pot și este indicat să aștepte sfatul medicului, potrivit unui material al Asociației Române a Producătorilor Internaționali de Medicamente.

Printre numeroasele situații în care simptomele alertează familia, există unele în care este necesară o intervenție medicamentoasă promptă: febra, convulsiile și șocul anafilactic.

„Conform unui studiu privind fenomenul automedicației, unul dintre motivele pentru care părinții iau decizii singuri atunci când vine vorba despre medicația celor mici este că nu au timp să meargă la medic la primul semn de boală. Cu toate acestea, recomandarea noastră este ca ei să dezvolte o relație strânsă cu medicul pediatru bazată pe comunicare continuă și împreună cu acesta să stabilească situațiile de urgență în care ei pot administra singuri medicamente. Desigur, este important ca apoi să se prezinte cu cel mic la un consult”, se arată în mesajul Asociației Române a Producătorilor Internaționali de Medicamente (ARPIM).

Febra mare

„Febra este unul dintre simptomele pe care părinții trebuie să știe cum să le trateze mai ales în situațiile în care creșterea este brutală. Aceasta se definește prin creșterea temperaturii peste 38 grade, creștere care trebuie măsurată corect, cu un termometru axilar sau rectal.

Febra este un indiciu pentru reacția de apărare în infecții și devine periculoasă dacă depășește valori mari sau creează disconfort copilului, stare care se poate manifesta prin somnolență, slăbiciune, încordare, modificarea culorii pielii. Este una dintre cele mai întâlnite cazuri în care este necesară automedicația, evitandu-se astfel posibile complicații (convulsii febrile).

Recomandarea este ca antitermicul administrat și dozajul să fie anterior agreate cu medicul pediatru pentru că medicamentele nu sunt bomboane și trebuie avute în vedere anumite aspecte. Spre exemplu, medicamentele care au la bază substanțele active acetaminofem sau ibuprofen sunt recomandate, în timp ce medicamentele cu acid acetil salicilic sunt interzise, iar cele cu algocalmin au indicații în combaterea durerii.

Părinții sunt sfătuiți să nu administreze celui mic mai mult de un medicament în același timp deoarece alternările sau asocierile de medicamente cresc riscul toxicității hepatice și renale. Și nu în ultimul rând, administrarea antitermicului va fi urmată de programarea unei vizite la medic fiindcă este necesară cunoașterea și tratarea cauzei febrei”, a declarat Dr. Evelina Moraru, medic primar pediatru.

Șocul anafilactic

Dacă părinții știu că cei mici au o alergie, ei trebuie să fie pregătiți întotdeauna cu un medicament antihistaminic și un kit autoinjector cu adrenalină sau epinefrină pentru utilizare în caz de urgență. Mai mult, pentru ca cel mic să primească ajutor eficient în cazul unui incident la școală sau pe stradă el poate purta o brățară de avertizare.

„În cazul șocului anafilactic timpul de intervenție este foarte redus. În doar câteva secunde se pot instala simptome de alarmă ca sufocarea, erupții urticariene, umflături gigante sau chiar un edem fără urticarie care crește și poate provoca moartea prin sufocare.

Părinții trebuie să știe cum să procedeze și să reacționeze imediat. Adrenalina se administrează la intervale de 5-10 minute, iar antihistamicul trebuie să fie de ultimă generație cu acțiune doar asupra sistemului imun, nu și asupra celui muscular sau nervos. Aceste proceduri trebuie stabilite împreună cu medicul pediatru și după fiecare episod alergic, cel mic trebuie să meargă la medic pentru un consult detaliat”, a adăugat dr. Moraru.

Convulsiile

Convulsiile sunt incidente care impun solicitarea internării de urgență în cazul în care nu sunt cauzate de o boală cronică unde deja se cunosc atitudinile de urmat. Celui mic nu trebuie să i se administreze un medicament pe cale orală deoarece există pericolul aspirării, în schimb i se poate administra pe cale rectală un medicament anticonvulsivant la recomandarea medicului. Copilul trebuie așezat în poziție laterală și transportat la spital.