Există practici care ar trebui evitate pentru a nu periclita buna dezvoltare a copilului. Iată câteva posibile greșeli de care să vă feriți.
Lăsatul bebelușului să plângă neconsolat
Deși se spune că este normal ca bebelușii să plângă, ei nu trebuie lăsați să plângă fără să încercăm să-i consolăm, să intervenim pentru a-i liniști, să le îndeplinim nevoile. Când copilul este lăsat să plângă mult este supus la stres, ceea ce-i va periclita legăturile neuronale.
Legănatul prea puternic al nou-născutului/bebelușului
De fapt, termenul mai potrivit ar fi „zgâlțâit”: nu scuturați prea tare bebelușul pentru că acest lucru îi poate produce leziuni grave și ireversibile asupra creierului.
Înfășatul bebelușului prea strâns
Unele mame își înfașă bebelușii fiindcă observă că așa sunt mai liniștiți, însă atenție mare la modul în care o faceți. Dacă îl înfășați prea strâns, mișcările îi sunt restricționate, ceea ce este o piedică în calea dezvoltării firești. De asemenea, înfășatul strâns pe termen îndelungat poate cauza probleme ale șoldurilor, inclusiv dislocare.
Punerea copilului în șezut înainte de a fi pregătit
Este bine să lăsăm copiii să se ridice singuri în șezut sau să-i ajutăm puțin când dau semne că sunt pregătiți, dar nu să-i punem noi înainte de vreme. Dacă sunt puși în posturi asupra cărora nu au control ar putea sări peste etape motrice firești precum rostogolirea, târârea, mersul în patru labe. De asemenea, prin punerea copilului într-o poziție neadecvată etapei de dezvoltare în care se află putem afecta postura corectă și flexibilitatea.
Diversificarea precoce
Oferirea de alimente solide sau de sucuri de fructe înainte de vârsta de 6 luni poate să ducă la probleme mai târziu. Datorită faptului că organismul bebelușului nu este pregătit să digere altceva decât lapte în primele luni, diversificarea precoce afectează în mod negativ sistemul digestiv. Totodată, crește riscul apariției alergiilor, scade imunitatea și poate provoca mai târziu obezitate.
Purtarea bebelușului în dispozitive neergonomice
Marsupiile comercializate în magazine sunt în general neergonomice, provocând multiple inconveniențe. Poziția copilului într-un astfel de dispozitiv în care practic atârnă, este total incorectă, greutatea copilului este distribuită pe oasele bazinului și poate perturba dezvoltarea armonioasă a coloanei vertebrale, poate duce ulterior la spondiloză, poate favoriza apariția displaziei de șold.
Folosirea premergătorului
Pe lângă faptul că datorită premergătorului copilul se poate accidenta, acesta contribuie și la afectarea posturii, la însușirea unui mers defectuos, la suprasolicitarea coloanei vertebrale.
Folosirea încălțămintei necorespunzătoare
Dacă atunci când face primii pași copilului i se oferă încălțăminte necorespunzătoare, mersul îi poate fi afectat. Din păcate, mulți părinți țin cont de recomandările de modă veche de a-i da copilului „pantofi ortopedici”, când de fapt aceștia ar trebui purtați doar la recomandarea specialistului și doar de către copiii cu probleme ortopedice evidente și dovedite.
Pentru ceilalți copii încălțămintea nu trebuie să fie nici greoaie, nici strânză pe glezne, nici cu talonet, ci cât mai ușoară, cu talpa cât mai flexibilă. Mersul desculț este chiar mai recomandat decât cu orice altă încălțăminte.
„Antrenamentul” precoce la oliță
Părinții nu trebuie să-și facă un scop din a dezobișnui copilul prea devreme de scutece pentru că acest lucru poate avea repercursiuni neplăcute. Pusul pe oliță al bebelușului de nici 6 luni, mai ales dacă este lăsat mult timp, pentru a se obișnui, poate provoca de la probleme precum constipația până la prolaps rectal.
De asemenea, întrebuințarea unor metode nepedagogice precum rușinarea copilului care a făcut pe el, cearta și cicălirea, vor afecta dezvoltarea emoțională a celui mic. Mulți copii obligați să facă la oliță înainte de a fi fiziologic pregătiți manifestă ulterior enuresis nocturn.
Obligarea copilului să mănânce
Toți părinții își doresc ca cei mici să se hrănească adecvat, să-și ia din mâncare nutrienții necesari, să aibă poftă de mâncare. Dar nu este bine să forțăm bebelușii/copiii să mănânce, nici să utilizăm metode precum șantaj, recompense, „mituire”, păcălire, pentru că s-ar putea alege pe viitor cu tulburări alimentare, de la anorexie la bulimie sau mâncatul compulsiv care va duce la obezitate.