Noi cercetări sugerează că alăptarea le protejează pe femei de la a dezvolta diabet de tip 2 chiar și la mulți ani după ce au devenit mame.
Alăptarea este o alegere personală a fiecărei proaspete mame, acest proces venind cu o serie de beneficii pentru copil. Studiile epidemiologice sugerează, însă, că alăptarea este utilă și pentru mamă, protejând-o de apariția diabetului de tip 2, chiar și la decenii după ce copiii lor au fost înțărcați. Dar modul în care apare acest beneficiu a fost neclar până acum, explică oamenii de știință de la UT Southwestern Medical Center.
Ce legătură este între alăptare, glucoză și insulină
O ipoteză este aceea că alăptarea modifică modul în care organismul folosește insulina, hormonul care permite celulelor să preia glucoza din sânge, glucoza fiind un tip de zahăr care alimentează celulele. Studii metabolice detaliate au arătat că, deși sarcina reduce sensibilitatea organismului la insulină, alăptarea poate readuce această sensiblitate la starea de dinainte de sarcină; dar nu era clar cum se întâmplă acest proces și cum sunt influențate organele extrem de sensibile la insulină, cum ar fi țesutul adipos sau ficatul.
Pentru a afla mai multe, echipa de cercetare care a realizat acest mic studiu¹ a recrutat 18 femei care născuseră recent. 12 dintre aceste femei alăptau exclusiv sau le dădeau bebelușilor mai puțin de 170 g de formulă pe zi, iar restul de șase hrăneau bebelușii exclusiv cu formulă.
La cinci săptămâni după naștere, fiecare dintre aceste femei a venit la UT Southwestern pentru un examen medical detaliat pentru a se asigura că sunt sănătoase și că pot participa în siguranță la alte părți ale studiului.
O săptămână mai târziu, voluntarele s-au întors pentru a doua vizită, în care au trecut printr-o clemă hiperinsulinemică-euglicemică, un test care cuantifică sensibilitatea la insulină. Deși testul măsoară sensibilitatea la insulină pentru organism în general, aceste femei au primit, de asemenea, izotopi stabili în timpul testului - marcatori care au ajutat la măsurarea sensibilității la insulină în special pentru organele de interes, cum ar fi țesutul adipos sau ficatul.
La a treia vizită, efectuată la opt săptămâni după naștere, participantele la studiu au fost supuse unui tip de imagistică numită spectroscopie prin rezonanță magnetică, test care a măsurat cantitatea de grăsime din ficat.
Cercetătorii au descoperit astfel că toate femeile aveau concentrații scăzute de insulină în sânge caracteristice perioadei postpartum, indiferent de modul în care își hrăneau bebelușii. Cu toate acestea, chiar și la aceste niveluri scăzute de insulină, după un post de 12 ore, mamele care alăptau au produs de 2,6 ori mai multă glucoză și au eliberat de 2,3 ori mai mulți acizi grași din stocurile lor în țesutul lor adipos - un proces cunoscut sub numele de lipoliză - decât femeile care utilizau formula pentru hrana bebelușilor.
Atât producția de glucoză, cât și lipoliza au fost suprimate în ambele grupuri atunci când cercetătorii au imitat o „stare de hrănire” prin administrarea de insulină prin clemă. Suprimarea lipolizei a fost accentuată de nivelurile mai ridicate de prolactină - hormonul care stimulează producția de lapte - la mamele care alăptează, însoțite de niveluri mai scăzute de acizi grași în sânge și cantități mai mici de grăsime în ficat.
Aceste rezultate sugerează, potrivit declarației savanților, că alăptarea pare să crească sensibilitatea la insulină în organele foarte sensibile la insulină. După un post de 12 ore, ficatul și țesuturile grase ale mamelor care alăptează eliberează mai mult zahăr și grăsimi în sânge decât mamele care hrănesc copiii cu formulă.
Alăptarea, „tampon” împotriva rezistenței la insulină
Cu toate acestea, după consumul de alimente sau în condițiile unei cleme hiperinsulinemico-euglicemice, mamele care alăptează răspund la mici creșteri ale nivelului de insulină, păstrând mai multe grăsimi stocate decât celelalte femei. Ambele condiții maximizează nutrienții disponibili pentru obținerea laptelui la femeile care alăptează, oferind un flux constant din resursele stocate sau din aportul de alimente.
Aceste modificări ale nivelului de insulină și ale sensibilității ar putea oferi, de asemenea, un beneficiu ulterior observat în studiile epidemiologice la femeile care au alăptat. Mai precis, aceste modificări oferă un „tampon” împotriva rezistenței la insulină chiar și zeci de ani mai târziu. Aceste studii anterioare au arătat o asociere între intensitatea sau durata alăptării și o incidență mai mică a diabetului de tip 2 la acele femei.
O mai bună înțelegere a acestui proces ar putea ajuta cercetătorii să găsească noi modalități de a încuraja femeile care ar dori să alăpteze, dar care au probleme cu aprovizionarea scăzută cu lapte. Aceștia ar putea găsi modalități de a stimula țesuturile sensibile la insulină pentru a furniza mai mulți nutrienți sau pentru a solicita mai puțini nutrienți din fluxul sangvin și astfel s-ar putea crește producția de lapte.
Deși alăptarea este veche de mii de ani, încă mai sunt lucruri de învățat despre acest proces, concluzionează cercetătorii, mai multe studii pe această temă fiind necesare pentru a contribui la îmbunătățirea stării de sănătate a mamelor și a copiilor.
Cum poți crește proviziile de lapte matern
Perioada de după naștere poate fi extrem de solicitantă pentru proaspăta mamă. Odihna odată cu bebelușul, o alimentație echilibrată, o hidratare bună și suplimente alimentare destinate perioadei de alăptare, pe bază de vitamine și minerale, te ajută să faci față mai bine acestei situații. Legat de alăptare, majoritatea mamelor produc lapte din belșug pentru bebelușii lor, dar multe femei își fac griji că nu au suficient pentru nevoile copilului. Ce poți să faci pentru a avea mai mult lapte?
- Alăptează des și lasă copilul să decidă când nu mai dorește să se hrănească.
- Oferă ambii sâni la fiecare hrănire. Lăsă copilul să rămână la primul sân atât timp cât încă suge și înghite și oferă al doilea sân atunci când copilul încetinește sau se oprește din supt.
- Evită să dai bebelușului formulă sau cereale pe lângă laptele matern, mai ales în primele 6 luni de viață. S-ar putea ca, în acest caz, bebelușul să își piardă interesul pentru laptele matern, iar cantitatea de lapte să scadă.