Majoritatea copiilor născuți aproape de 37 de săptămâni de gestație (săptămâni complete de sarcină) nu au probleme medicale din cauza prematurității. Însă cei născuți în jurul săptămânii 32 de gestație prezintă simptomele prematurității. Aceste simptome includ incapacitatea de a se alimenta la sân sau cu ajutorul biberonului, de a respira fără a face scurte perioade de pauză (apneea de prematuritate) și de a-și păstra temperatura normală a corpului. Pur și simplu este nevoie de timp pentru a se dezvolta complet și pentru a crește. După depășirea acestor probleme legate de prematuritate, în marea majoritate aceștia pot pleca în condiții sigure din spital.
Unul din zece copii se naşte prematur. Problema este că, de cele mai multe ori, „ghemotoacele” nou-născute pot fi vulnerabile, însă o îngrijire corespunzătoare conduce la o dezvoltare normală a acestora.
„Bebeluşul născut prematur este pregătit să fie adus acasă în momentul în care poate respira singur, îşi poate menține temperatura optimă a corpului, poate fi hrănit natural şi poate creşte constant în greutate”, a declarat dr. Andrei Nicolae Zisu, medic specialist Obstetrică- Ginecologie.
Prin urmare, putem afirma cu certitudine că prematurii sunt pacienți speciali. În ceea ce priveşte cauzele prematurității, acestea sunt multiple, pornind de la aspecte medicale, sociale, dar mai ales la cele care țin, în genere, de starea de sănătate a mamei, de condiția fiziologică a aparatului său de reproducere, dar şi de condiția naşterii, unde şi în ce condiții s-a produs naşterea.
Medicii sunt de părere că una dintre cele mai importante cauze face referire la infecțiile mamei, bine tolerate de către aceasta, deseori fără simptomatologie clinică, dar care la copil ridică mari probleme, în sensul că fragilizează membranele, care se rup precoce.