De cele mai multe ori, primele cuvinte rostite de copilași sunt ”mama” și ”tata”, acest lucru fiind determinat de faptul că la vârste foarte fragede bebelușii pot reda doar anumite silabe repetitive. Fericirea părinților, atunci când aud că micuții pronunță numele lor, este o consecință firească a activității cerebrale, în primii ani de viață.

Cercetătorii britanici au realizat un studiu potrivit căruia copilul poate pronunța, încă de mic, doar ultimele silabe dintr-un cuvânt întreg, pe care le repetă. Nu întâmplător, mai cred cercetătorii, cele două cuvinte, "mama" și "tata", sunt asemănătoare în cele mai multe limbi.

Cercetătorii au analizat activitatea cerebrală a 22 de nou-născuți (vârsta de 2 sau trei zile), atunci când gângureau. Copiii pronunțau doar silabe repetitive precum "mubaba" sau "penana".

Activitatea craniană a bebelușilor este intensă în partea frontală, zona responsabilă de pronunțarea primelor sunete. Astfel, cercetătorii au concluzionat că cele două nume ale părinților sunt foarte bine alese și într-o perfectă concordanță cu ceea ce poate un copil să pronunțe la acea vârstă.

"Nu este o coincidență faptul că în cele mai multe limbi ale lumii, numele părinților conțin silabe repetitive, "papa" sau "tata", a spus cercetătorul Judit Gervain. Ea a mai spus că descoperirea permite părinților să aplice copiilor lor o nouă metodă de învățare a primelor cuvinte.

"Zonele responsabile pentru învățarea limbii în cazul unui adult nu înregistrează dezvoltarea limbajului, ci forma finală în care au fost percepute cuvintele. Datorită acestor descoperiri, părinții au posibilitatea de a-și învăța micuții, încă de la o vârstă fragedă, cuvinte întregi", a mai spus Gervain.