Absența lacrimilor la nou-născuți, atunci când plâng, este unul dintre motivele de îngrijorare ale părinților. Chiar dacă micuții plâng fără lacrimi, ei au o secreție lacrimală încă de când se nasc, însă într-o cantitate redusă. Altfel, dacă această minimă secreție lacrimală nu ar exista, corneea ar putea fi afectată – s-ar usca și ar duce la cheratita/keratita neurotrofică. Keratitele includ mai multe procese patologice, toate având în comun inflamația corneeană.
Pe măsură ce bebe crește, apar și lacrimile, într-o cantitate mai mare. Vârsta aproximativă este de 3 luni (ele putând apărea și mai devreme, la două-trei săptămâni).
„De subliniat că iritația conjunctivală datorită colirului instilat la naștere sau în primele zile poate declanșa o secreție apoasă, precoce, asemănătoare cu lacrimile, dar aceasta este trecătoare“ – informează Emil & Herta Căpraru în volumul „Mama și copilul“.
Momentul apariției lacrimilor la bebeluși este apreciat, din punct de vedere medical, ca un progres în dezvoltarea și achizițiile nervoase ale copilului. Prin urmare, nu este cazul ca părinții să se îngrijoreze dacă, atunci când nou născutul plânge, nu observă lacrimi. Chiar dacă nu au lacrimi, glandele și canalele lacrimale există și produc lacrimi atât cât să îi protejeze ochii.