Majoritatea părinților au așteptări mari privind împlinirea vârstei de 6 luni a bebelușului, pentru că stastisticile spun că anume din acea perioadă trezirile nocturne ale copilului sunt din ce în ce mai rare. Se pare că specialiștii au demonstrat, printr-un nou studiu, că majoritatea copiilor nu reușesc să doarmă neîntrerupt noaptea nici măcar la vârsta de un an.

De asemenea, cercetătorii și-au propus să descopere dacă sugarii care nu dorm șase sau opt ore consecutiv au un risc mai mare de a avea probleme în dezvoltarea psihomotorie și mentală, dar nu au găsit asocieri, potrivit sciencedaily.com.

Pentru acest studiu specialiștii au analizat datele înregistrate în clinicile de obstetrică din Montreal, Quebec și Hamilton. Perioada optimă de somn este de 6-8 ore, fără întrerupere. Au fost monitorizate orele de somn pentru 388 de copii în vârstă de șase luni și pentru 369 de copii în vârstă de un an.

Conform rapoartelor mamelor, 38% dintre copii în vârstă de șase luni nu dormeau șase ore fără întrerupere pe durata nopții, iar 57% dintre ei nu dormeau opt ore. În privința copiilor de un an, 28% nu dormeau șase ore consecutiv, iar 43% nu dormeau opt ore.

Oamenii de știință au observat că a existat o diferență între tiparul de somn al fetelor și al băieților. La vârsta de șase luni, procentul fetelor (48%) care au dormit opt ore pe noapte fără întrerupere a fost mai mare decât cel al băieților (39%). Se pare că majoritatea bebelușilor care s-au trezit frecvent în timpul nopții erau alăptați.

În prezent, specialiștii consideră că standardul de aur al somnului este între șase și opt ore.

Formarea unui program de somn este o practică populară, recomandată de specialiști. Totuși, Marie-Helene Pennestri, de la departamentul de psihologie educațională și de consiliere al Universității McGill, susține că rezultatele studiului ar trebui să îi liniștească pe părinții care se confruntă cu această problemă.

”Constatările noastre sugerează că părinții ar trebui să primească mai multe informații referitoare la această problemă cu care toți se confruntă. În schimb, ei se concentrează doar pe metode și intervenții, cum ar fi să lase copilul să plângă până adoarme. Mamele apelează cel mai adesea la aceste metode deoarece, implicit, și ele sunt private de somn pe parcursul nopții, iar acest lucru poate fi dăunător pentru starea lor de spirit”, concluzionează Pennestri.