Un studiu publicat în Scientific Reports arată că, dacă bebelușul își mută repede privirea de la un anumit obiect sau persoană, și nu insistă niciodată cu privirea, ar putea fi un semn că acesta va avea probleme de comportament. Dacă dimpotrivă, nou-născutul se uită fix, un timp mai îndelungat la un anume lucru, acesta poate fi un semn bun.
După ce au observat privirea unor bebeluși de până la patru zile, cercetătorii italieni și englezi le-au analizat comportamentul când au mai crescut. Au descoperit că nou-născuții care au privit obiecte un timp mai scurt erau mai înclinați să aibă probleme de comportament mai târziu, în copilărie, între trei și zece ani.
Oamenii de știință au început cercetarea în 2004, când profesorul Teresa Farroni a studiat atenția vizuală a 180 de nou-născuți într-o maternitate din Italia. Cercetătorii le-au arătat imagini bebelușilor, analizând capacitatea de concentrare a fiecăruia. Când copiii au avut trei-zece ani, au fost contactate din nou 80 de familii pentru continuarea studiului. Părinții copiilor au completat chestionare având ca temă comportamentul celor mici, precizând îndeosebi capacitatea lor de a-și controla emoțiile sau de a avea o fire dificilă.
Dr. Angelica Ronald, principalul autor al studiului, a afirmat că, într-o anumită măsură, cercetarea a eliminat influența mediului asupra comportamentului copiilor. Ea a adăugat că, pentru prima oară, ‘s-a arătat că există o legătură importantă între felul în care nou-născuții privesc imaginile și comportamentul și temperamentul lor din copilărie’.
