Criza genitală sau hormonală este, de fapt, un fenomen fiziologic la nou-născut, care apare atât la băieței, cât și la fetițe, la aproximativ 3-6 zile de la naștere. și poate dura de la câteva zile până la câteva luni. Potrivit medicilor, această criză este determinată de pătrunderea hormonilor materni în circulația fetală, care induc o activitate tranzitorie a glandelor sexuale ale nou-născutului.

„La fetițe, criza genitală se manifestă prin tumefierea (mărirea în volum) glandelor mamare, uneori întărire. La presiune, se poate elimina o secreție asemănătoare colostrului matern. Apoi, părinții pot observa o scurgere vaginală albicioasă, uneori cu striuri de sânge («falsa menstruație»). La băieți, criza genitală se manifestă prin tumefierea glandelor mamare, mărirea în volum a testiculelor şi edem al penisului”, au explicat specialiștii.

De precizat că simptomele crizei hormonale ale nou-născutului dispar, în general, în câteva săptămâni, de aceea nu este necesar niciun fel de tratament. În rare cazuri, pot apărea complicații, produse, în special, de o intervenție excesivă asupra glandelor mamare.

Stoarcerea glandei mamare reprezintă principala cauză de apariție a mastitei la nou-născut. Astfel, la cea mai mică crăpătură de pe mamelon, bacteriile care se află pe suprafața pielii intră în țesutul glandei. Începe, astfel, o reacție imună activă, iar procesul inflamator provoacă apariția simptomelor. În ceea ce-i priveşte pe bebeluși, aceştia pot dezvolta furuncule la nivelul sânilor, care pot avea consecințe serioase pentru un copil atât de mic.

Principalele semne ale apariției mastitei sunt mărirea în volum și înroșirea glandei mamare, durere la palpare, febră. Dacă se produce o astfel de infecție, este necesară prezentarea de urgență la medicul de familie sau la un chirurg pediatru.

Infecții pot apărea și la nivelul aparatului genital, mai ales la fetițe. În general, secrețiile albicioase și micile sângerări dispar în câteva zile, însă dacă aceste secreții au un miros care ar putea indica o infecție, contactați medicul pediatru. Cert este că aceste complicații pot fi prevenite, iar prevenția constă într-o igienă adecvată și conștientizarea părinților să nu intervină în acest proces absolut normal.