Bebeluşul plânge neîncetat? Sfaturi pentru părinții îngrijorați

Unii copii plâng mai mult decât alții. Asta e clar. În timp ce bebeluşul tău nu a mai băgat limba în gură de două ore, urlând cât îl țin plămânii, micuțul vecinei este liniştit ca un îngeraş. Şi nu că ar fi bolnav sau nemulțumit de ceva. Pur şi simplu plânge. E greu de crezut, dar copiii mai plâng şi fără motiv. Trebuie să înțelegem că în primele luni de viață, plânsul este singura modalitate în care bebeluşul poate comunica cu cei din jur.

Un nou-născut poate plânge între 1 şi 4 ore pe zi, media generală fiind undeva pe la 2 ore. Este important să ştii că unii copii plâng mai mult sau mai puțin decât alții.

Curba plânsului este un indicator care evidențiază cum evoluează plânsul în viața copilului, care sunt perioadele de vârf şi când începe să scadă în intensitate şi frecvență. Potrivit acesteia, în primele 3 luni de viață, bebeluşul plânge cel mai mult şi o face în special după-amiaza şi seara.

Deşi plânsul nou-născutului creşte în intensitate în primele 2-3 săptămâni, punctul culminant, în care plânge cel mai mult, este identificat undeva în jurul vârstei de 8 săptămâni (2 luni). Începând cu luna a 3-a, va scădea atât în intensitate, cât şi în frecvență.

Ce vrea să ne spună cel mic?

Există mai multe opinii în rândul oamenilor de ştiință cu privire la posibilitatea ca prin variațiile de tonalitate şi volum bebeluşul să transmită mesaje diferite. Cu timpul, părinții vor ştii care sunt nevoile sau supărările celui mic doar din timbrul plânsului. După vârsta de trei luni, plânsul devine mult mai interactiv, iar copilul va folosi diferite strigăte care înseamnă lucruri diferite. Pentru a-ți da seama mai uşor din ce motive plânge bebeluşul, specialiştii au identificat câteva tipuri de plâns care te ajută să înțelegi mai repede şi mai uşor ce nevoi are:

• foamea - plâns care creşte treptat în intensitate şi ajunge să fie puternic şi ritmic;
• stresul, nervozitatea, oboseala - plâns încet şi intermitent, care poate creşte în intensitate, cu episoade de țipete puternice. Unele dintre motivele care pot aduce bebeluşul în această situație sunt: copilul se simte înghesuit, nu are loc să se mişte în voie (aviz părinților care mai înfaşă copiii), scutecul umed, prea mult sau prea puțin somn;
• durerea - plânsul este ca un fel de strigăt, ascuțit, dur, strident, zgomotos şi nu persistă, apare secvențial, în episoade de scurtă durată.

În situația în care plânsul copilului pare interminabil, este ascuțit şi intens, persistă şi pare că se forțează foarte tare, este recomandat să mergi cu el la medic. Poate fi semnul unei afecțiuni mai grave, care necesită îngrijiri medicale de specialitate.

Când bebeluşul plânge din cauza colicilor:

Colicile sugarului pot fi unul dintre motivele de plâns. Acestea generează perioade de agitație exagerată, însoțite de țipăt, care apar si la copiii sănătoşi, corect hrăniți şi îngrijiți. Plânsul asociat colicilor poate fi intens, de durată scurtă sau de câteva ore.

Tipic, aceste episoade apar după-amiaza târziu sau seara, dar pot să survină în orice moment al zilei. Aproximativ 10-20% din sugari au colici, care se instalează în primele 2-3 săptămâni de viață si dispar, de obicei, spre vârsta de 3 luni, depășind doar în unele situații această limită. Nu s-au stabilit încă, cu precizie, cauzele ce generează colicile.

Plânsul fiind un „eveniment de așteptat la sugar", în unele dintre situațiile de mai sus, încercarea de liniștire a sugarului, legănatul sau ridicarea în brațe, precum și consolarea și creșterea gradului de toleranță a celor ce se ocupă de copil sunt suficiente. Pentru unii părinți însă aplicarea acestor tratamente generale nu se soldează cu rezultatele așteptate. De multe ori, copiii trebuie ținuți tot timpul în brațe, ceea ce face să sporească oboseala și sentimentul de vinovăție al părinților. Alte tehnici de liniștire ar fi plimbatul cu căruciorul, jucăriile muzicale ori aplicarea de comprese calde pe abdomen.

Într-un număr mic de cazuri, sugarii pot prezenta colici cauzate de intoleranțe alimentare și acestea survin, în special, la copiii alimentați artificial; dar schimbarea laptelui (cu formule hipolactozate sau pe bază de soia), după consultarea medicului, poate duce la rezolvarea dificultăților respective.

Cum transmit muşchii feței furia, frica sau durerea:

Când un bebeluș plânge și mușchii săi faciali sunt implicați, iar activitatea lor generează multă tensiune în frunte, buze și sprâncene, obrajii se ridică și gura se deschide. Și prin mișcările mușchilor feței se vede cauza plânsului și se poate face diferențierea între furie, frică sau durere.

Astfel, când bebelușii sunt furioși, își țin ochii pe jumătate închiși, fie privind fix și insistent, fie aruncându-și privirea fără o țintă anume. Gura le este deschisă total sau parțial, iar intensitatea plânsului crește progresiv dar mai lent.

În cazul fricii, ochii le rămân larg deschiși aproape tot timpul. Mai mult, din când în când, bebelușul are o privire penetrantă și își dă capul pe spate. Plânsul pare exploziv după ce crește rapid în intensitate.

În cazul durerii, ochii sunt închiși și când se deschid doar pentru câteva momente, bebelușul are o privire distantă. În plus, are un nivel intens de tensiune în zona ochilor și fruntea rămâne încruntată și tensionată. Plânsul începe din start la intensitate maximă, debutând brusc și imediat după stimulul care îi provoacă durerea.

Durerea ajunge să fie cea mai ușor de identificat cauză a plânsului celor mici de către părinți, iar acest lucru are o explicație, întrucât el comunică o amenințare la sănătatea sau supraviețuirea lui care cere atenție imediată din partea adultului, de aceea instinctiv natura a creat la bebeluș această formă foarte evidentă de comunicare ca să se facă rapid înțeles.

Sfaturi pentru părinții îngrijorați:

• păstrați-vă calmul. O mamă agitată sau panicată nu va face decât să amplifice starea copilului. Mai ales dacă este alăptat la sân.
• imediat ce îl auziți plângând, mergeți la copil, mai ales dacă nu are mai mult de câteva săptămâni.
• încercați să identificați şi să eliminați posibilele cauze pentru care bebeluşul plânge: are pampersul ud, îi este foame, are febră.
• alte metode eficiente de calmat copilul sunt: înfăşatul; muzica; zgomotele albe (imită sunete din natură, care sunt liniştitoare, sau din uterul mamei, foarte familiare şi confortabile pentru bebe); legănatul; ținutul în brațe (contactul piele pe piele) şi plimbatul; suzeta; plimbarea cu maşina; zgomote banale (robinetul care curge, aspiratorul pornit etc.).