Studiile arată că este de 2 ori mai ieftin să ai un băiat decât să ai o fată, o concluzie surprinzătoare formulată de diverse analize de piață și sondaje realizate de retaileri internaționali.
Aceste cercetări, efectuate în special în Marea Britanie și Statele Unite, au comparat costurile cumulate pentru îmbrăcăminte, produse de îngrijire și accesorii pe durata copilăriei și adolescenței. Deși nevoile de bază sunt identice, diferența financiară majoră provine din segmentul de "lifestyle" și din modul în care industria de profil segmentează produsele destinate celor două categorii.
Unul dintre factorii principali care contribuie la acest decalaj este industria modei. Hainele pentru fete sunt adesea mai variate și se schimbă într-un ritm mult mai alert, urmând tendințele sezoniere mult mai strict decât în cazul băieților. În timp ce garderoba unui băiat se poate baza pe piese clasice și durabile, precum blugi și tricouri, presiunea socială și oferta comercială pentru fete încurajează achiziționarea unei game mai largi de articole, de la rochii și fuste, până la accesorii specifice fiecărei ținute.
Fenomenul economic cunoscut sub numele de „taxa roz” (pink tax) joacă un rol decisiv în această ecuație. Acesta se referă la practica producătorilor de a stabili prețuri mai mari pentru produsele destinate femeilor și fetelor, chiar dacă acestea sunt aproape identice cu cele pentru bărbați. De la șampoane și lame de ras, până la ghiozdane sau jucării, varianta colorată în roz sau decorată feminin are adesea un preț la raft superior variantei standard, generând costuri suplimentare invizibile, dar constante, pentru părinți.
Îngrijirea personală devine un capitol bugetar semnificativ mai ales în perioada adolescenței. Produsele de igienă și cosmetică necesare fetelor sunt mult mai numeroase și mai costisitoare. Rutina de îngrijire a pielii, produsele de machiaj, parfumurile și articolele de igienă constituie cheltuieli recurente lunare care, în cazul băieților, sunt fie inexistente, fie mult mai reduse ca volum și preț.
Serviciile de înfrumusețare contribuie și ele la adâncirea diferenței de costuri. O tunsoare simplă la un frizer pentru un băiat costă considerabil mai puțin decât serviciile unui salon pentru fete, care implică adesea tuns, coafat, vopsit sau tratamente capilare complexe. Frecvența și costul acestor vizite cresc odată cu vârsta, transformând întreținerea aspectului fizic într-o investiție financiară serioasă pe termen lung.
Segmentul jucăriilor reflectă, de asemenea, această disparitate în primii ani de viață. Deși consolele de jocuri preferate de băieți pot fi scumpe, ele reprezintă o investiție unică folosita ani la rând. În schimb, piața jucăriilor pentru fete se bazează adesea pe colecționare și accesorizare continuă – păpușile necesită haine noi, căsuțe, mobilier și alte elemente adiționale care se cumpără separat, menținând un flux constant de cheltuieli mici, dar dese.
Evenimentele sociale și școlare, precum banchetele sau serbările, evidențiază cel mai clar discrepanța costurilor. Ținuta unui băiat pentru un astfel de eveniment poate fi refolosită sau închiriată la un preț rezonabil. Pentru o fată, rochia de gală, pantofii asortați, machiajul profesional și coafura necesită un buget dedicat care poate depăși de câteva ori suma alocată pentru ținuta partenerului ei.
Totuși, este corect să menționăm că există capitole unde băieții pot genera costuri mai mari, echilibrând parțial balanța. Nutriția este unul dintre ele, adolescenții băieți având, din punct de vedere biologic, un necesar caloric mai ridicat, ceea ce se traduce prin cheltuieli alimentare mai mari. De asemenea, deteriorarea mai rapidă a încălțămintei și a hainelor din cauza activităților fizice intense sau a sportului poate impune înlocuirea lor mai frecventă.
În plus, hobby-urile moderne și tehnologia tind să uniformizeze cheltuielile în familiile contemporane. Gadget-urile, telefoanele mobile performante, laptopurile și activitățile extracurriculare precum cursurile de limbi străine sau taberele au prețuri egale, indiferent de gen. Astfel, diferența de „dublu” menționată de studii se aplică strict pe consumul de bunuri diferențiate de gen, nu pe educație sau sănătate.
În concluzie, deși cifra exactă poate varia în funcție de stilul de viață al fiecărei familii, tendința generală confirmată de piață este că creșterea unei fete implică o presiune financiară mai mare pe partea de consumabile și estetică. Această realitate nu reflectă valoarea copilului, ci mai degrabă mecanismele unei societăți de consum care a învățat să monetizeze diferit feminitatea și masculinitatea încă de la cele mai fragede vârste.
