O femeie din Republica Moldova a povestit în cadrul unei emisiuni că la puțin peste 30 de ani s-a pomenit cu un diagnostic groaznic, chiar în timp ce trăia într-o căsnicie toxică și era la un pas de divorț.
Ina Dumitrașcu a povestit în cadrul unui Monolog cu Dorin Galben că acum cinci ani a fost diagnosticată cu scleroză multiplă, o afecțiune neurologică, o boală autoimună, care luptă împotriva organismului din cauză că neuronii nu mai primesc informația de a vedea, de a auzi etc., transmite Știri.md.
„Fiecare dimineață la mine începe cu mișcarea picioarelor, ca să văd dacă se mișcă, pentru că, atunci când a fost depistată boala, aveam mereu amorțeli de picior și chiar am avut un moment când piciorul stâng a refuzat să se miște. (…) Savurez fiecare zi pentru că înțeleg că fiecare zi pentru mine e ca ultima. Încerc să dedic cât mai mult timp fetelor mele, să le arăt cât de mult le iubesc”, mărturisește Ina.
Femeia spune că boala a apărut din cauza stresului trăit în căsnicie. În prezent, zice ea, se străduiește să fie mult mai calmă.
„Eu par destul de bine, dar cred că doar eu știu ce este în sufletul meu”, spune Ina.
Potrivit ei, totul a început nu din ziua în care s-a născut, ci din momentul în care s-a aflat că ea va veni pe lume. Ina susține că nu a fost un copil dorit de părinți și că i-a lipsit iubirea lor pe parcursul vieții.
„De la vârsta de șapte-opt ani eu îmi doream să mor. Aveam gânduri, mă gândeam ce să fac ca să mor mai ușor, fără durere (…) Am fost odată la o mănăstire și erau atâtea călugărițe acolo și mă gândeam că am să cresc și am să devin și eu măicuță. La vârsta de opt ani eu știam multe rugăciuni pe de rost. Le spuneam tuturor că voi deveni călugăriță, mă simțeam bine la mănăstire”, povestește ea.
A fost o adolescentă cuminte, învăța bine la școală și era o elevă exemplară: „Eu stăteam doar în banca mea, cu capul în cărți”.
Când era în clasa a 12-a, Ina l-a cunoscut pe fostul său soț. Acesta arăta bine, zice ea, atrăgea toată atenția asupra lui, era glumeț, iar în scurt timp au devenit cei mai buni prieteni.
„Des ni se spunea că suntem ca fratele și sora. Eu la început îl simpatizam, dar pe urmă îl vedeam doar ca pe un prieten. Relația noastră de prietenie a crescut pe parcursul clasei a 12-a, după care am mers ambii la facultate și nu am comunicat o perioadă”, își amintește Ina.
După ce acesta s-a despărțit de iubita lui, Ina și fostul său soț au început din nou să comunice, ca mai apoi să formeze un cuplu. Cei doi își doreau o nuntă și să trăiască împreună până la adânci bătrâneți.
După ce a avut loc nunta, viața Inei a luat o cu totul altă întorsătură. După doar cinci zile de la eveniment, fostul său soț s-a schimbat radical. Acesta era agresiv și la vorbe, și la fapte, zice ea.
„Avea niște priviri că eu nu-l recunoșteam. După nuntă el și-a schimbat prioritățile și atitudinea față de mine. Eu mă gândeam că totul o să fie bine, că o să se schimbe. După jumătate de an de la căsătorie am avut o ceartă foarte mare și atunci eu am zis că trebuie să divorțez de acest om. Dar el știa cum să mă ia cu binișorul și eu mereu cedam”, povestește Ina.
După ce s-au mutat împreună, separat de părinți, a început un adevărat coșmar pentru ea. Atunci a vărsat cele mai multe lacrimi din viața sa, mărturisește Ina.
„Am fost foarte umilită, m-am simțit foarte josnic, mă simțeam o degradată pentru că el așa îmi spunea. Numai eu știu prin ce treceam și cât eu plângeam. Eu plângeam pentru că eu nu mă pot certa. (…) Căsătoria parcă ar părea cel mai frumos moment din viața unei femei, însă nu și pentru mine”, spune Ina.
După nuntă, ea stătea doar acasă, deoarece soțul său nu-i permitea să iasă nicăieri.
După apariția primului copil, Ina credea că relația lor se va schimba spre bine, însă nu a fost așa.
Prin urmare, din cauza tuturor problemelor apărute în căsnicie, Ina a început să se simtă tot mai rău.
„Au început să apară toate simptomele mele în stare avansată. Eu aveam mereu amețeli și dureri mari de cap, nu aveam deloc energie, eram mereu obosită, dormeam foarte rău. (…) Totul a durat până în momentul în care am simțit că jumătate de parte a corpului îmi amorțește. Atunci am mers la imediat la policlinică”, își amintește Ina.
Tot în acea zi credea că va muri și chiar a scris bilete de adio pentru copiii săi, dar și pentru soț. Ina a scris niște scrisori care urmau a fi transmise la nunțile fetelor sale.
„Am scris cât de mult îi iubesc pe toți, cât de fericită sunt că sunt mama fiicelor mele. Și pentru el am scris cuvinte foarte frumoase, i-am mulțumit pentru tot binele. Am pus scrisorile într-un jurnal în care știam că cineva le va găsi odată și odată”, povestește Ina.
După o vizită la medicul neurolog și mai multe investigații, femeia a fost diagnosticată cu scleroză multiplă.
„Mi-au zis să fac RMN, dar eu nu am vrut, aveam o frică. Așa am stat doi ani de zile. (…) După ce am făcut investigația, am așteptam mult ca să primesc rezultatele. O doamnă mi-a zis că trebuie să fac investigația repetat. Când am intrat în cabinetul medicului, el s-a uitat speriat la mine. M-a întrebat câți ani am și i-am zis că am 32 de ani, iar el s-a pierdut. L-am întrebat dacă am cancer, dar el mi-a zis că nu, că am scleroză multiplă. Eu deja știam ce înseamnă această boală, pentru că am citit despre ea anterior. M-a întrebat dacă am avut mult stres și eu i-am zis că trei ani de zile am trăit doar în stres”, povestește Ina.
Când soțul ei a aflat despre diagnostic, acesta ar fi plâns. În acea perioadă, ea credea că totul se va schimba în relația lor și că vor fi mai uniți, însă lucrurile au decurs altfel.
Așadar, Ina a înțeles că are de ales: fie să-și agraveze starea de sănătate, fie să-și lase soțul, fie să trăiască fiecare zi ca și cum ar fi ultima.
„El mereu îmi spunea că eu sunt bolnavă, că nu pot face nimic. Dar eu nu eram de acord cu el. Atunci când am divorțat mă simțeam foarte straniu, nu puteam comunica normal cu oamenii, în special cu bărbații”, explică Ina.
Deseori o dor ochii, vede ca prin ceață, însă încearcă să fie calmă și pozitivă.
„Am învățat să trăiesc cu ea, dar și cu frică. Nu știu ce voi face dacă mă voi simți rău, singură, cu doi copii. (…) Eu am ales să fiu bine cu mine și să dau tot răul la o parte. Din păcate, boala mea nu se tratează”, zice Ina.
Urmăriți întregul monolog mai jos:
