Așa cum fiecare copil este diferit, vârsta la care va face primii pași este absolut individuală. Totuși, dacă observi că puiul tău continuă să se târască și să meargă de-a bușilea după împlinirea vârstei de un an și jumătate, fără să dea semne că ar intenționa să facă primii pași, ar fi cazul să ceri părerea unui specialist.

Este absolut normal să simți o stare de panică, însă ar trebui să fii conștientă de faptul că refuzul bebelușului de a merge după vârsta de 18 luni este un lucru neobișnuit, însă nu anunță neapărat o problemă de sănătate.

Dacă micuțul tău se dezvoltă conform parametrilor și nu are anumite întârzieri, însă nu își poate menține echilibrul atunci când îl pui pe piciorușe, s-ar putea să fie din cauza unuia dintre acești factori:

  • De-a lungul timpului, ai insistat prea puțin în ceea ce privește mișcarea bebelușului. Această etapă vine în mod natural cu ajutorul unor jocuri speciale, a exercițiilor făcute zilnic și a comunicării constante cu cel mic.
     
  • Prezența premergătorului este un factor des întâlnit în cazul copiilor care au o problemă cu menținerea echilibrului. Numeroși specialiști le sugerează părinților să nu achiziționeze premergătoarele, deoarece pot întârzia momentul în care copilul va merge de sine stătător, fără ajutoare suplimentare.
     
  • Și hipotonia ar fi una dintre cauze. Este o condiție medicală, când mușchii exercită anumite tensiuni în momentul în care sunt antrenați și sunt puși în mișcare. Scăderea acestei tensiuni la nivel muscular este numită hipotonie.
     
  • Hipertonia este opusul hipotoniei și presupune exagerarea permanentă a tonusului muscular, fiind o problemă de origine neurologică.

Ce pot face părinții care se confruntă cu această problemă?

Examenul clinic, neurologic și testarea tuturor reflexelor copilului sunt primele recomandări ale medicilor. Dacă observați că cel mic ezită prea mult timp să facă primii pași, adresați-vă la un medic ortoped. De cele mai multe ori, micuții au nevoie de câteva ședințe de fizioterapie sau kinetoterapie.