Mama unui bebeluș în vârstă de șase luni a povestit, pe o rețea de socializare, prin ce șoc a trecut după ce a aflat ce se întâmpla cu acesta în lipsa ei. Angajase de curând o bonă și, pentru a se asigura că totul era în regulă, a instalat câteva camere de filmat în casă. La un moment dat, când s-a uitat pe imaginile înregistrate, a descoperit lucruri care au determinat-o să renunțe la serviciile acelei bone.

„Voi începe prin a spune că sunt mama unui bebeluș în vârstă de șase luni. De asemenea, trebuie să recunosc faptul că sunt o persoană reținută și că am anxietăți de proaspătă mamă. Am hotărât, împreună cu soțul meu, să angajăm o bonă nouă, întrucât cea pe care o aveam deja nu putea rămâne la noi și pe timpul nopții întrucât avea și ea doi copii și își rezerva nopțile și weekend-urile pentru ei. Am citit mai multe review-uri, am plătit în plus pentru a avea parte de informații suplimentare etc. Trebuia să aleg pe cineva care avea review-uri extraordinare. 

În acea zi am avut un sentiment straniu, așa că am hotărât să montăm camere de filmat prin casă până când noua bonă avea să ajungă. Am plătit ca să ajungă acolo cu o oră și jumătate mai devreme ca să ne asigurăm că se va înțelege bine cu bebelușul. Am încercat să ne luăm toate măsurile de siguranță. 

Am plecat cu soțul meu mai devreme la un eveniment și am zis să ne uităm pe telefon pentru a vedea imagini de la camerele de filmat pur și simplu pentru a ne liniști, știind că cel mai probabil bebelușul nostru dormea deja. Ceea ce am văzut și am auzit era bebelușul meu care plângea, iar bona nu era lângă el. Mi-am închipuit că era în baie. Am dat în urmă imaginile pentru a vedea ce se întâmpla și am descoperit că la cinci minute după plecarea noastră ea îl pusese pe copil pe covorașul de joacă și plecase. Acesta a fost liniștit cam 10 minute pentru că se apropia ora de culcare, dar treptat a devenit nervos și a început să plângă tare. Totul a durat cam 30-40 de minute. Așa că nu am mai mers la eveniment întrucât eram deja nervoasă. Copilul meu plângea în continuu și nu era nimeni care să-l liniștească. Am încercat să-i dau un răgaz (Sunt persoane pentru care timpul petrecut la toaletă se prelungește mai mult... Am zis să nu trag concluzii pripite). 

Am văzut-o ulterior în cameră cum a luat ceva din geanta ei și a plecat iar. Bebelușul nostru tot plângea. A venit și l-a luat în brațe și și-a așezat brațul în jurul taliei lui, punându-l cu fața către șoldul ei. L-a legănat, dar în acest timp ea se uita la televizor. El era încă supărat. După aceea ea s-a așezat pe un scaun, l-a așezat pe podea și îl ținea de cap ca și cum era o minge de baschet, iar în tot acest timp a băut un suc și a continuat să se uite la televizor. Bebelușul încă plângea. Cam după cinci minute părea că încerca să îl liniștească. El ar fi trebuit să fie în pat de 20-25 de minute, dacă se respectau instrucțiunile mele. În acele momente eram gata să spun că vreau să ne întoarcem acasă, dar nu știam dacă nu cumva exgeram eu. Nu era vorba despre cum aș fi procedat eu, dar poate că nu aveam dreptate și poate că doar era vorba despre faptul că trecea prin momente grele întrucât nu se obișnuise încă să fie în preajma altei persoane care avea grijă de el. 

Am văzut apoi că încerca să îl pună în pătuț. El era deja foarte obosit și nu voia să adoarmă. Atunci ea îl ia și începe să-l legene într-un mod cam brutal, nu în stilul meu...Devine din ce în ce mai nervoasă. Își dă seama că nu îl poate face încă să stea liniștit, vine către pătuț și îl trântește acolo pe spate. El se enervează foarte tare, se rostogolește și ajunge cu fața într-o pătură pufoasă, iar bona nu intervine în niciun fel. La scurt timp încearcă să-l bată pe spate pentru a-l liniști, dar nimic nu părea să funcționeze întrucât era foarte iritat. 

Când am văzut toate acestea, am luat un taxi și ne-am întors acasă. Cât eram pe drumul spre casă, am văzut că bona a luat un biberon pentru a-l hrăni. I-am spus înainte de a pleca să nu insiste dacă el nu îl dorea. Era clar că bebelușul nu dorea biberonul, dar ea continua să-l forțeze. Și-a întors brusc capul și se agita. Întrucât beneficiam și de înregistrare audio l-am auzit tușind și scuipând. Până la urmă a acceptat biberonul (după aproximativ șapte minute), bona i-a cântat puțin, l-a pus în pătuț, dar el a început să plângă iar...Când am ajuns acasă i-am spus bonei că nu mai aveam nevoie de serviciile ei și că trebuia să plece. Nu am avut o confruntare cu ea întrucât eram extrem de supărată și tremuram de furie.

Oare am exagerat? Au fost și momente bune, ca de exemplu acela în care a încercat să-i cânte copilului meu. Dar să-l lase să plângă pentru atât de mult timp, să devină atât de furioasă, să-l trântească în pat, deși știa că nu va sta liniștit și să-l lase cu fața în jos în pătură a fost prea mult pentru mine. 

Dacă stau să mă gândesc, nu a fost vorba despre un abuz în sine asupra copilului meu, dar eu am senzația că de fapt asupra lui s-a petrecut un abuz. Și soțul meu a fost foarte tulburat de ceea ce s-a întâmplat și el este de obicei mai rațional decât mine.”, se arată în mesajul mamei publicat pe platforma Reddit.

După ce a dezvăluit ce a descoperit din imaginile suprinse cu camerele de filmat instalate în casă pentru a vedea ce se întâmpla cu bona nou angajată, mama a avut parte de susținere în mediul online.

„Pur și simplu mi se face rău când mă gândesc la ceea ce s-a întâmplat, îmi pare rău că tu și copilașul tău ați trecut prin așa ceva. Ar trebui să o reclami pe această femeie cât mai repede”

„Eu nu te-aș fi învinuit nici dacă ai fi fost agresivă cu ea din punct de vedere fizic. Ar fi fost ciudat dacă nu te-ai fi înfuriat”

„Iată un mesaj de la cineva care nu are copii: nu cred că ai reacționat exagerat. Eu personal nu aș fi făcut niciodată așa ceva dacă ar fi trebuit să am grijă de un copil”

Sursa
www.qbebe.ro
experiența unei mame
bona