Când și cât timp copilul se uită la ochii celorlalți oferă cel mai vechi semnal comportamental cunoscut până în prezent care indica dacă un copil este susceptibil să dezvolte autism. Într-un studiu publicat recent, cercetătorii care utilizează tehnologia de urmărire a ochilor au descoperit că micuții care au fost diagnosticați cu autism la vârsta de 3 ani au privit mai puțin la ochii oamenilor când erau în copilărie decât copiii care nu au dezvoltat autism. Dar, contrar așteptărilor cercetătorilor, diferența nu a fost evidentă la naștere. A apărut în următoarele câteva luni, iar experții în autism au spus că aceasta ar putea sugera o fereastră în care progresul spre autism poate fi oprit sau încetinit.
Experții au spus că înainte de acest studiu, cercetările au arătat că semnele potențiale ale autismului - inclusiv diferențele de temperament, contactul vizual şi scoaterea în evidență a obiectelor - ar putea fi detectate târziu în primul an de viață al copilului. Cele mai multe cazuri de autism la copii sunt diagnosticate la vârste cuprinse între 3 și 5 ani, deși Academia Americană de Pediatrie recomandă urmărirea copiilor la vârste cuprinse între 18 și 24 de luni.
Studiul, publicat online în revista Nature, a constatat că nou-născuții care au dezvoltat ulterior autism au început să petreacă mai puțin timp uitându-se la ochii celor din jur între 2 si 6 luni şi au acordat mai puțină atenție ochilor, în timp ce creşteau.
Pe de altă parte, bebelușii care nu au dezvoltat autism au privit din ce în ce mai mult ochii oamenilor până la aproximativ 9 luni și apoi și-au păstrat atenția asupra ochilor destul de constant în copilărie.
Primele semne cunoscute ale dizabilității de a interacționa social
Copiii a căror fixare a ochlor celor care le vorbesc scade cel mai repede sunt cei care mai târziu sunt cei mai afectați din punct de vedere social şi prezintă cele mai multe simptome. Diferențele de urmărire a ochilor nu sunt ceva ce parintii şi pediatrii ar putea să perceapă fără tehnologia şi expertiza unei clinici de autism.
Terapiile pentru autism nu au fost încă dezvoltate pentru copiii mici, dar există eforturi de adaptare a terapiei comportamentale intensive astfel încât să poată fi utilizată la copii mici ca cei de 12 luni.
Cercetătorii au descoperit că copiii care au dezvoltat autism au acordat mai multă atenție gurii și au acordat o atenție sporită corpului de-a lungul anilor, când copiii tipici au devenit mai puțin interesați de aceasta. Și mai evident este faptul că copiii care au dezvoltat autism au privit mai mult la obiecte după primul an, în timp ce interesul copiilor tipici față de obiecte a scăzut.
Primele posibile simptome ale autismului
Iată o listă cu posibile simptome ale autismului, despre care medicul pediatru te va întreba în cazul în care ai suspiciuni în legătură cu comportamentul bebelușului tău. Nu uita totuși că este vorba de niște semne relative, care pot fi alarme false, așa că nu intra în panică, ci mai degrabă încearcă să vezi toate aspectele problemei.
- 2 - 3 luni - nu are un contact vizual frecvent cu persoanele din jur
- 3 luni - nu zâmbește când te vede sau când te aude
- 6 luni - nu râde și nu are expresii faciale care să exprime bucuria
- 8 luni - nu întoarce capul în direcția în care îl întorci tu, atunci când te uiți după altceva, în timp ce vorbești cu el.
- 9 luni - nu silabisește cuvinte.
- 1 an - nu își intoarce privirea spre tine atunci când îl strigi pe nume
- 1 an - deși nu silabisește, este iritat de sunetele din jur
- 1 an - nu leagă deloc așa-zise conversații cu vocale și consoane cu tine
- 1 an - nu spune încă ”pa”
- 1 an - nu este capabil să se uite într-un punct anume pe care i-l arăți
- 16 luni - nu rostește conștient niciun cuvânt
- 18 luni - nu arată cu degetul lucruri care îl interesează
- 24 luni - nu rostește nicio propoziție din 2 cuvinte