Studiile efectuate în ultimii ani arată atât predispoziție de depresie postnatală la femeile care au avut anterior nașterii un istoric de tulburări mintale care au inclus depresie și anxietate, deci factori psihologici, explică dr. Mihai Bran, medic psihiatru. Însă în apariția depresiei postpartum sunt implicați și factorii și oamenii din jurul mamei care tocmai a născut. Mai mult decât atât, există femei predispuse la acest tip de depresie.
”Pe lângă anxietăți sau depresii anterioare, există însă și factori biologici, ce țin de chimia corpului. De exemplu sarcinile la vârste fragede cresc riscul de depresie postpartum. Serotonina, endorfinele și alți compuși din chimia creierului care țin de starea generală de bine sunt și ei implicați.”, susține medicul psihiatru Mihai Bran.
Relația femeilor/mamelor cu membrii familiei și comunitatea, comportamente precum fumatul în perioada prenatală, sunt factori sociali asociați cu incidența crescută a depresiei postpartum, mai adaugă specialistul.
Ce se întâmplă în creierul unei femei care are depresie post partum?
Dacă ne referim la creier chiar putem spune că chimia lui este schimbată încă din perioada sarcinii și nu doar la femeile cu depresie.
”Se numește Mommy Brain și sunt studii britanice făcute de anesteziologi în 2017 care au arătat că activitatea celulară este cea mai pronunțată în lobii frontali și temporali care sunt responsabili pentru a ne ajuta să îndeplinim sarcinile cognitive de zi cu zi, inclusiv interacțiunea socială. Astfel, uită lucruri sau scapă din vedere anumite lucruri pentru a putea deveni hipervigilente în raport cu noul membru.
Dacă vorbim de mintal în mod clar, mama simte că nu este suficient de bună pentru”misiunea ei”, nu se mai simte apreciată, simte că acea stare va dura veșnic și că este definitivă, de aici și riscul de suicid. Simte că nu are scăpare din acea baie de emoții negative care, de fapt, sunt o afecțiune: depresia post-partum.”, afirmă dr. Mihai Bran.
Ce simte o femeie care suferă de depresie postpartum?
- se simte fără speranță, tristă, lipsită de valoare sau singură tot timpul și plânge des;
- nu simte că face o treabă bună în calitate de mamă;
- nu se conectează cu bebelușul său;
- nu poate mânca, dormi sau avea grijă de bebelușul său din cauza disperării sale copleșitoare;
- poate avea anxietate, dar și atacuri de panică.