Copiii care petrec mult timp în aer liber în timpul zilei sunt mai calmi și prezintă mai puține simptome de hiperactivitate, potrivit unui studiu realizat de Centrul de Cercetare de la Universitatea din Oslo. Un studiu mic, realizat pe 48 de copii de grădiniță (care face parte dintr-un studiu mai extins în care au fost înscriși 2000 de copii) a arătat că acei copii care se joacă afară sunt mai calmi decât cei care își petrec tot timpul în interior.
Copiii au fost echipați cu brățări avansate pe care le-au purtat non-stop timp de 14 zile. Aceste brățări aveau doi senzori, unul care măsura activitatea copiilor și celălalt arăta la câtă lumină era expus copilul. În plus, cercetătorii le-au adresat părinților o serie de întrebări despre comportamentul copiilor în diferite zile, cum ar fi dacă au fost neliniștiți, neatenți sau au putut să se angajeze în diverse activități.
Hiperactivitatea copiiilor ar putea fi redusă prin expunerea acestora la lumina naturală
Potrivit cercetătorilor, aceasta este o formă aprobată utilizată pentru a detecta simptomele de ADHD (participanții la studiu erau copii sănătoși, fără ADHD). Potrivit datelor adunate cu ajutorul brățărilor, s-a dovedit că acești copii au fost activi în medie șase ore și jumătate pe zi. Cei mai calmi copii au fost activi timp de patru ore și jumătate, iar cei mai activi copii s-au aflat în mișcare timp de nouă ore și jumătate.
Aceste niveluri de activitate, spun autorii studiului, nu sunt neapărat un semn de hiperactivitate. S-ar putea ca acei copii mai activi să fi fost implicați în jocuri specifice, care necesită mult timp, cum ar fi construirea unei case în copac. Cercetătorii nu au găsit nicio asociere între cât de activi erau copiii și raportarea de către părinți a simptomelor de hiperactivitate. Pe de altă parte, au observat o legătură între o expunere mai redusă la lumină și simptomele de hiperactivitate, cum ar fi neliniștea.
Mai precis, spun oamenii de știință, copiii care au fost expuși la mai multă lumină naturală au avut niveluri mai scăzute de simptome de hiperactivitate decât ceilalți copii.
Există o diferență foarte mare între intensitatea luminii din exterior și cea a luminii din interior. În aer liber, într-o zi însorită, iluminarea poate fi de 100 000 de lucși, în timp ce lumina din sufragerie ar putea fi de doar 500 de lucși. De obicei nu stăm să ne gândim la aceste diferențe, deoarece ochii noștri se adaptează rapid la diversele niveluri de iluminat.
Copiii care se joacă afară își pot îmbunăți astfel atenția și concentrarea
În ceea ce privește copiii, dovezile științifice arată că ar putea fi înțelept aceștia să petreacă mai mult timp afară, având în vedere că lumina naturală ar putea acționa ca un medicament împotriva ADHD.
Mai multe studii efectuate atât pe adulți, cât și pe copii arată că lumina naturală declanșează hormoni în creier care îmbunătățesc atenția. Lumina poate declanșa noradrenalina care, la fel ca medicamentele prescrise pentru ADHD, poate îmbunătăți atenția și concentrarea. Autorii studiului sunt pregătiți să întrerpindă mai multe cercetări pe tema timpului petrecut în aer liber și a hiperactivității la copii.
Cercetătorii spun că atunci când copiii mici sunt duși în medii naturale, acest lucru îi face să gândească mai activ. Fenomenele care apar în mod natural în parcuri sau în păduri îi fac pe copii să pună întrebări despre pământ, plante și animale care le vor dezvolta cunoștințele.
Un alt avantaj pentru timpul petrecut în aer liber este că reduce stresul și oboseala. Conform teoriei restaurării atenției, mediile urbane necesită ceea ce se numește „atenție direcționată”, ceea ce ne obligă să ignorăm distragerile, să ne forțăm să fim atenți la anumite lucruri și să ne epuizăm, astfel, creierul. În mediile naturale, practicăm un tip de atenție fără efort cunoscut sub numele de „fascinație ușoară”, care creează sentimente de plăcere, nu de oboseală.