Primul semn pe care îl simt femeile atunci când se rup apele este senzația de vagin extrem de umed. Ar fi posibil să observi imediat o scurgere de lichid transparent și fără miros. Procesul este lipsit de orice durere și fii pregătită inclusiv pentru faptul că apa nu se va rupe în mod spontan. Dacă nu ești sigură că ți s-a rupt apa ia legătura cu medicul ginecolog care va face toate investigațiile necesare. În cazul femeilor cărora li se rupe apa în mod spontan, primele contracții apar cam după 12 ore de când s-a declanșat acest proces.
Dacă apa nu se rupe în mod spontan
Dacă „punga apelor" nu se rupe în momentul în care dilatația ajunge la 5 cm și când capul fătului s-a „angajat" deja să ajungă în vagin și de aici afară, atunci medicul va decide să-ți facă o amniotomie. Aceasta este o procedură ce are drept scop intensificarea contracțiilor deja existente sau declanșarea acestora. Mai exact, amniotomia constă în introducerea unui cârlig steril, din plastic subțire, în vagin, pentru a face o mică gaură în sacul amniotic. După aceea va ajunge să se rupă și „punga apelor" și contracțiile vor începe.
Apa se rupe, dar nu avem contracții
Cele mai multe femei cărora li se rupe apa în mod spontan vor ajunge să simtă primele contracții cam după 12 ore de când acest proces s-a declanșat. Unele dintre noi pot să aibă contracțiile și abia după 24 de ore de la ruperea apei. În același timp, pentru o femeie din 10 se poate întâmpla ca debutul travaliului să aibă loc după mai mult de 24 de ore de la ruperea apei. În acest caz, pentru a preveni riscul unor infecții (întrucât fătul nu mai este protejat de lichidul amniotic), se va decide inducerea nașterii cât mai repede posibil.
Apa se rupe prea devreme
Dacă apa se va rupe înainte de săptămâna a 37-a de sarcină, avem de-a face cu o rupere prematură. Să cunoaștem factorii responsabili de apariția acestui fenomen:
- un istoric al unei ruperi premature a apei în nașterea anterioară
- o inflamație existentă la nivelul sacului de lichid amniotic (ce poate provoca infecții)
- sângerări vaginale prezente în cel de-al doilea sau în cel de-al treilea trimestru de sarcină
- fumatul sau consumul de droguri pe parcursul sarcinii
- lipsa unei nutriții corespunzătoare, însoțită de lipsa unei creșteri suficiente în greutate a celei ce va deveni mamă.
Cele mai importante complicații ce pot surveni ca urmare a ruperii premature a apei se leagă, de pildă, de apariția unor infecții (atât la mamă, cât și la făt), de probleme apărute la nivelul cordonului ombilical și de riscurile ce derivă din orice naștere prematură.
Dacă ai între 24 și 34 săptămâni de sarcină, medicul va încerca să amâne nașterea până când bebelușul va fi mai dezvoltat. De obicei, ți se vor prescrie injecții cu antibiotice și unele pe bază de corticosteroizi (pentru a accelera procesul de dezvoltare al plămânilor fătului).
Ce să faci dacă observi că s-au rupt apele?
În primul rând, respectă indicațiile pe care le-ai primit de la medic. Dacă nu ți le amintești pe toate, ia legătura cu acesta sau cu orice alt specialist. În al doilea rând, dacă ți s-a spus să stai liniștită și să aștepți cam 12 ore până la declanșarea contracțiilor, ține cont și de această indicație.
Totodată, pe parcursul acestui interval, trebuie să fii foarte atentă, să te protejezi pe tine și pe bebeluș de apariția unei infecții . Iată ce poți face în acest sens:
- folosește un fel de scutece, nu absorbante obișnuite, pentru a împiedica lichidul amniotic să-ți ude hainele;
- încearcă să-ți menții zona vaginală cât mai curată;
- când mergi la toaletă, fii atentă și șterge-te din față în spate;
- evită să ai vreun contact sexual.
Nu în ultimul rând, se poate întâmpla să fie nevoie să soliciți neapărat ajutor medical. Să vedem cele mai cunoscute exemple de situații care trebuie să te determine să faci acest demers: fluidul provenit din ruperea apei este verde sau maro (înseamnă că are urme de meconiu, primul scaun al bebelușului); nu ai încă 37 de săptămâni de sarcină; observi că atârnă ceva din vaginul tău (în acest caz, este vorba de o porțiune din cordonul ombilical al fătului, ce a fost împins în afară de scurgerea lichidului amniotic).