"Prințesa mamei" sau "Prințul tatei". Cum îi afectează pe copii acest apelativ?

De câte ori ați auzit părinții strigându-și în acest fel copiii? Bineînțeles, dezmierdările sunt mereu binevenite, dar părinții ar trebui să știe că pe viitor apelativele ”prinț” sau ”prințesă„ poate dăuna copiilor, transformându-i în persoane egocentrice, care consideră că totul li se cuvine. Potrivit psihologului și psihoterapeutul Iulia Florea, sindromul de prinț/prințesă se manifestă prin egocentrism, lăudăroșenie și a considera că i se cuvine absolut totul.

De la ce vârstă se poate observa acest sindrom? Se poate confunda pur și simplu cu răsfățul copiilor?

Apelativele "prinț" sau "prințesă " sunt destul de des folosite de către părinți, bunici etc., încă de când sunt copiii foarte mici. Acest apelativ, întărit de desene animate și povești, poate crea o percepție falsă despre realitate, iar atunci când vor ajunge la adolescență, vor avea o imagine de sine deformată. Acest sindrom se dezvolta de la 2-3 ani, dar se poate observa mult mai bine, fără a fi confundat cu răsfățul părinților, atunci când copiii ajung la adolescență.

Copiii cu acest sindrom netratat și ajunși la adolescență se manifestă inconștient prin:

• Neasumarea responsabilităților și fuga din fața regulilor;
• Au așteptări ca alții să le facă treaba (slugile din povești), pentru că ei se simt prea importanți pentru acele lucruri;
• Cred că sunt speciali față de restul colegilor, amicilor;
• Cerșesc atenție și admirație excesivă;
• Consideră că lumea este invidioasă pe ei;
• Se laudă cu propriile realizări pe care le prezintă într-o manieră de grandoare, deși ele sunt mici și fără importanță;
• Sunt visători, pot visa ore în șir cu ochii deschiși, iar dacă nu sunt materializate visele lor - de cele mai multe ori nu sunt realiste - cad în tristețe, jale;
• Predispuși la astenie.

Cum poate fi prevenit acest sindrom? 

Acest sindrom poate fi tratat la psiholog. Iar prevenția se poate face încă din fragedă pruncie. Este foarte important să existe un echilibru, iar atunci când copilul nostru greșește să nu-l răsplătim, pentru că astfel întărim un comportament negativ.

Stima de sine a copilului se susține făcând astfel încât el să-și recunoască valoarea personală, să aibă încredere în el și să se simtă bine așa cum este, fără ca noi să deformăm realitatea. Folosim stimularea pozitivă: evidențiem calitățile, forțele și comportamentele bune, dar fără să exagerăm.