Care sunt semnalele de alarmă pentru tulburările de comportament la copiii de 1 an
-
//
20.11.2020
Tulburările de comportament pot fi depistate la timp de către medicul de familie printr-o colaborare activă părinți – medic. Sesizarea precoce a tulburărilor comportamentale contribuie decisiv la recuperarea copilului și la șansa unei vieți normale.
Centers for Disease Control and Prevention (CDC) recomandă monitorizarea copiilor începând din primele luni pentru a depista eventualele tulburări comportamentale.
Specialiștii de la CDC propun o serie de semnale de alarmă pentru care copilul trebuie văzut de un medic.
Tulburări comportamentale depistate la vârsta de două luni
Un copil de două luni trebuie văzut de medic dacă nu reacționează la sunete puternice, dacă nu urmărește lucrurile în mișcare, dacă nu zâmbește la ceilalți oameni.
Semnale de alarmă sunt și atunci când un copil de două luni nu-și duce mâna la gură sau nu-și poate ține capul drept.
Semnale de alarma la patru și șase luni
Părinții trebuie să consulte un medic în cazurile în care copilul nu scoate niciun sunet, nu apasă picioarele pe o suprafață plană dacă este pus să meargă.
La această vârstă medicul poate sesiza și anumite probleme oculare în cazul în care copilul are dificultăți în a-și mișca ochii în aceeași direcție.
La șase luni, principalele semnale de alarmă sunt: copilul nu încearcă să ajungă la obiectele care sunt în jurul lui, nu este flexibil în mișcări, nu râde și nici nu scoate sunete, precum eh, oh, ah.
Absența unor jocuri la 9 luni poate fi îngrijorătoare
Un prim semnal de alarmă la această vârstă este lipsa implicării copilului în anumite jocuri simple precum transferul unor obiecte de la o persoană la alta sau dintr-o mână în alta.
La această vârstă trebuie urmărite și alte tulburări: dacă nu răspunde când este strigat pe nume, dacă nu recunoaște fețele familiare sau dacă nu privește către locul pe care îl indică cineva.
La vârsta de 1 an copilul are riscul de a uita unele abilități dobândite
Medicul poate verifica dacă la 1 an copilul nu spune cuvinte simple, precum „mama” sau „tata”, nu arată cu degetul spre anumite obiecte, nu are inițiativa de a căuta lucruri care au fost ascunse în joacă.
Toate aceste tulburări de comportament pot fi sesizate de către medic în momentul în care și părinții monitorizează starea copilului și colaborează cu medicul în acest sens.
Sursa
