Apariția unui copil solicită adaptare pentru fiecare membru al familie. Cât de pregătiți suntem pentru acest lucru sau cum primim, de obicei, provocarea schimbării?
Firesc este ca venirea copiilor să întărească și mai mult relația dintre soți deoarece acest lucru presupune lărgirea familiei. Însă pentru asta, ce doi trebuie să fie deja un cuplu maturizat, pregătit să ofere dragoste și altora, nu doar unul altuia. De cele mai multe ori însă, nu se întâmplă așa. Apariția unui copil poate afecta uneori destul de mult relația dintre cei doi soți.
Nu puține au fost cazurile în care, la câțiva ani după venirea pe lume a copiilor, cei doi au divorțat. Din păcate, cei prinși la mijloc și victime nevinovate ale acestor situații și neînțelegeri, sunt chiar copiii.
O relație interumană este ca o floare. Dacă nu este udată, ea se ofilește, se deteriorează și moare. De aceea, părinții nu trebuie să își concentreze existența exclusiv pe apariția noului membru al familiei. Copilul se poate dezvolta armonios și va fi fericit numai dacă părinții săi vor avea o relație sănătoasă și armonioasă, cu discuții, împărtășirea gândurilor, sentimentelor, resentimentelor și realizarea de activități împreună.
Există cazuri când părinții își dau seama că relația lor „scârțâie” când deja a apărut copilul, dar aleg să rămână împreună pentru a nu destrăma familia. Dacă relația voastră „scârțâie”, asta nu înseamnă deja că familia începe să se destrame? Copilul simte foarte bine orice „fisură” în relația părinților lui și poate dezvolta o fire depresivă și retrasă doar din acest motiv. Nu se recomandă neapărat divorțurile în astfel de cazuri, dar poate că este nevoie să vă duceți la un mediator, un consilier marital și să vedeți cât și ce puteți salva. Uneori, atunci când cei doi rămân împreună și aleg să îndure orice doar pentru copil, poate fi mai distructiv pentru familie decât un divorț.
De multe ori, apariția copilului se întâmplă să scoată la iveală toate lucrurile nespuse și toate resentimentele și temerile voastre. Asta se întâmplă pentru că apariția copilului poate reprezenta pentru soți un semn că „lucrurile sunt chiar serioase” și căsnicia e chiar „pe bune.” Acesta este un moment de panică, în care avem tendința de a proiecta conflictul interior dintre ceea ce și-au imaginat că o să fie și o să simtă în căsătorie în rolul de părinți și ceea ce simt de fapt, pe celălalt, învinuindu-l. Este bine să vă liniștiți și să vă dați seama că ceea ce simțiți este normal. Venirea pe lume a unui copil este cu adevărat ceva foarte serios și vă poate ajuta să vă maturizați, atât pe voi, cât și relația dintre tine și soția ta. Nu trebuie decât să aveți mai multă răbdare.
Odată cu apariția bebelușului, așa cum poate v-ați așteptat, una dintre schimbări este aceea că nu veți mai avea la fel de mult timp pentru voi ca înainte. Veți avea momente când vă veți gândi că acest pui de om v-a dat viața peste cap. Ce puteți face? Cel mic doarme la început foarte mult. Profitați de acest timp și planificați-vă activitățile. Ideal ar fi să faceți acest lucru cu partenerul de viață. Nu uita să adăugați în plan și o ieșire cu el în weekend, la un film sau în parc. Roagă-i pe părinții tăi sau ai lui să stea puțin cu copilul sau angajează o bonă pentru câteva ore. Aveți amândoi atât de multă nevoie de asta…
Dacă vrei, îți poți organiza timpul astfel încât să îți ajungă și pentru treburile gospodărești, și pentru bebeluș, și pentru soțul tău. Fii inventivă și fă tot posibilul ca lucrurile să meargă!
Fiecare om este diferit și fiecare partener vine în relație cu viziunea lui personală de a vedea lumea, oamenii, cu concepțiile lui despre iubire și educație. Se poate să observați încă din primele luni cu bebelușul care sunt aceste diferențe. De exemplu unul dintre soți înțelege să ia copilul repede în brațe atunci când se lovește, pe când celălalt știe că dacă îl lasă să se ridice singur, va avea mai multe de învățat.
Aceste diferențe pot provoca uneori certuri și conflicte care au loc din cauza că cei doi nu s-au cunoscut cu adevărat înainte de a se căsători. Se poate să nu fie prea târziu nici acum. Înțelegerea și comunicarea sunt cheia. Ascultă-l pe celălalt, află motivele care stau la baza tendințelor și comportamentelor lui, discutați și încercați să ajungeți la puncte comune. Încercați și să vă ajutați, să fiți atenți la emoțiile și nevoile celuilalt, dacă vreți cu adevărat ca instituția aceasta, numită familie, să funcționeze și în cazul vostru.